Cu ceva ani in urma faceam parte dintr-un grup de formare condus de regretatul Peter J. Hawkins, care venea regulat in Romania sa predea psihoterapia. Dupa 10 ore eram deja destul de obosita traducand workshop-ul lui Peter din limba engleza, dar m-am trezit brusc atunci cand Peter a spus: “Acum vom vorbi despre psihoterapia de picior stang”. N-aveam idee ce crea sa spuna si imi storceam creierul sa imi dau seama ce naiba e psihoterapia de picior stang, ca sa pot traduce cat mai corect. Mi-a luat ceva timp sa inteleg ce vrea sa spuna. Asta e povestea lui Peter:
“Un pacient vine la psihoterapie si spune: “Doctore, cred ca fac atacuri de panica. E destul de grav si nu stiu ce sa ma fac.” “A, pai nu-ti fa griji”, spune psihoterapeutul, “ai venit unde trebuia. Atacurile de panica sunt tratabile si abordarea mea terapeutica functioneaza foarte bine pentru atacurile de panica. Dar trebuie sa colaborezi si sa faci tot ceea ce iti spun, pentru ca relatia terapeutica este foarte importanta. Iti voi da teme de casa si trebuie sa urmezi cat mai exact indicatiile mele. Daca o faci, garantez ca te vei simti mult mai bine. Metoda pe care eu o aplic a fost validata stiintific; probabil ai auzit de ea, este faimoasa psihoterapie de picior stang.” “da, bineinteles”, spune pacientul, evident neavand nici cea mai vaga idee despre ce vorbeste psihoterapeutul. Asa ca psihoterapeutul ii spune: “In regula, vom incepe acum tratamentul. Te rog sa stai in picioare, sa mergi in coltul acela din stanga si sa stai intr-un picior, evident piciorul stang, timp de 15 minute, iar eu iti voi monitoriza progresul”. Dupa aproximativ 5 minute psihoterapeutul intreaba: “Cum te simti?” Pacientul raspunde: “Bine, dar am o senzatie ciudat[ ]n picior si a cam inceput sa amorteasca.” “Oh, asta e fantastic!” spune psihoterapeutul (si inca il pot vedea pe Peter ridicandu-si bratele si vocea atunci cand a spus “fan-tastic!!!”). “Vezi? Deja functioneaza. Este foarte bine, continua sa stai pe piciorul stang”. Dupa alte 5 minute psihoterapeutul intreaba iar: “Cum te simti acum?” “Pai nu prea bine”, zice pacientul, “Piciorul stang mi-a amortit complet si a inceput sa ma doara”. “O, dar asta este fantastic! Functioneaza mai repede decat ma asteptam. Este normal sa te doara piciorul- asta e catharsis-ul, intelegi? E foarte bine, asa cum ti-am spus, psihoterapia functioneaza”, continua psihoterapeutul, iar dupa alte 5 minute intreaba din nou: “Si acum?” “Acum ma doare foarte tare. Nu cred ca mai pot sta mult in pozitia asta”, se plange pacientul. “Da, bineinteles, poti sa te opresti si sa iei loc”, explica psihoterapeutul. “Vezi, asta este un semn foarte bun. Foarte, foarte bun. Nu poti sta intr-un picior mai mult de 15 minute in prima sedinta de psihoterapie, dar pe masura ce progresezi iti vei putea mentine pozitia din ce in ce mai mult, si cu cat vei sta mai mult intr-un picior – piciorul stang- cu atat vei vedea ca beneficiile sunt tot mai mari. Deci, ne vedem sapatamana viitoare, dar pana atunci vreau sa stai intr-un picior, acasa, progresiv, cu cate 5 minute in plus in fiecare zi, asa incat pana saptamana viitoare vei putea sta intr-un picior timp de 50 de minute – o intreaga sedinta de psihoterapie. Deci du-te te rog acasa si in fiecare zi, incepand cu ora 7 dimineata, te duci in coltul din stanga, langa geamul dormitorului tau si stai intr-un picior- piciorul stang- la inceput 15 minute, apoi 20, pe urma 25 si asa mai departe si te rog sa tii un jurnal detaliat privitor la sentimentele si gandurile tale din perioada in care stai intr-un picior. Ne vedem saptamana viitoare.”
In urmatoarea saptamana vine pacientul iar psihoterapeutul il intreaba: “Cum te simti? Ai facut tema de casa? Mai ai atacuri de panica?”, iar pacientul raspunde: “Mi-am facut tema. Nu mai am atacuri de panica, dar piciorul stang ma doare rau de tot si am inceput sa am dureri de cap.” “Fantastic!”, raspunde psihoterapeutul, “Ti-am spus ca psihoterapia de picior stang functioneaza. Te-a vindecat de atacurile de panica. Acum, hai sa vedem ce facem cu durerile de cap. Stii, psihoterapia de picior stang poate fi aplicata unei game foarte largi de probleme. Vom incepe prin a sta intr-un picior- piciorul stang- dar de aceasta data in coltul din dreapta al incaperii…” etc.
A functionat psihoterapia de picior stang? Aparent da. Cum functioneaza de fapt psihoterapia? De la factorii comuni la interventiile specifice, cu totii avem anumite presupuneri si credem ca teoriile noastre fac sa se intample ceva magic. Sau nu? In cartea sa, “Games people play”, Eric Berne spunea ca psihoterapeutii traiesc in general cu ideea ca pacientul isi alege psihoterapeutul si o anumita metoda de tratament pentru ca aceasta este cea mai buna solutie pentru el, cand de fapt in multe cazuri alegerea nu reprezinta altceva decat modul in care pacientul isi reintareste scenariul de viata. In psihoterapie lucram cu cuvintele si cuvintele functioneaza pentru a efectua o schimbare la nivel psihologic, influentandu-ne mintea si corpul. Dar psihoterapia functioneaza intr-un anumit context al schimbarii si toti psihoterapeutii par a fi circumscrisi unui meta-model contextual mai larg. Tehnologia si neurobiologia pun eficienta psihoterapiei sub semnul intrebarii, mai ales datorita faptului ca psihoterapeutii nu pot demonstra existenta unor schimbari biologice masurabile in corpul uman. Ca urmare, psihoterapeutii au fost fortati sa isi demonstreze eficienta in comparatie cu tratamentele bazate pe cercetarile neurobiologice. Exista astazi peste 250 de abordari psihoterapeutice serioase, descrise in peste 10.000 de carti si un numar tot mai mare de reviste de specialitate. Deci de ce am mai avea nevoie de inca una – psihoterapia integrativa strategica? Speram ca pe parcursul anilor sa putem raspunde mai bine la aceasta intrebare, pe masura ce psihoterapia continua sa se dezvolte si cu siguranta, ne vom dezvolta si noi la randul nostru.
Comments are closed