Psihoterapia metaforică se bazeză pe gândirea umană abstractă. În forma sa cea mai simplă, psihoterapia metaforică lucrează cu cele mai naturale şi primare modalităţi de gândire.
Adler (1959) spunea că realitatea este obiectivă pentru om. Oamenii interacţionează unii cu ceilalţi prin experienţierea simbolică a vieţii şi interpretarea conţinutului ei. În psihoterapia metaforică se utilizează visele şi amintirile timpului.
Există multe tehnici prin care se poate produce creşterea şi schimbarea la nivel de gândire metaforică şi asfel la nivelul personalităţii individului. Terapia prin povestire (storytelling therapy) înseamnă a asculta povestea persoanei, cu identificarea limbajului simbolic şi a organizării logice. Răspunsul terapeutului conţine metafore corective.
O metaforă bine- cunoscută în psihoterapie este modelul dramatic, prin care evenimentele vieţii sunt văzute ca şi cum ar fi scene dintr-o producţie teatrală. Aşa cum spunea Shakespeare ‚Întreaga lume este o scenă, şi toţi bărbaţii şi toate femeile sunt simpli actori’.
Descrierea experienţelor umane se bazează în mare măsură pe metaforă. În primul rând, viaţa este o poveste înţeleasă în termeni de naraţiune în evoluţie.
Prin intermediul artei putem înţelege dificultăţile vieţii în general, dar şi concepte complexe cum sunt sănătatea şi boala. Pentru a conceptualiza moartea avem de asemenea nevoie de metafore.
De cele mai multe ori folosirea sintagmei „metaforă terapeutică” ne duce cu gândul la poveşti, parabole, aforisme, basme, şi alte forme de comunicare verbală sau scrisă. Însă metafora terapeutică se referă la toate tipurile de intervenţii care implică crearea de paralele cu situaţia de viaţă a persoanei sau accesarea posibilităţii de identificare cu conţinutul metaforic prezentat. Astfel, în marea familie a metaforelor terapeutice îşi găsesc locul poveştile şi basmele, respectiv biblioterapia ca metodă terapeutică, filmele şi implicit video- sau cinematerapia, muzica, respectiv meloterapia, teatrul şi ca urmare dramaterapia şi psihodrama, jocurile şi terapia prin joc, umorul, recadrarea, sculptura familială, temele de casă şi ritualurile ca tehnici împrumutate din terapia cognitiv- comportamentală.
De altfel, orice psihoterapie eficace implică utilizarea metaforelor într-o formă sau alta.
Comments are closed