Mulţimea este condusă aproape în exclusivitate de INCONŞTIENT, spre deosebire de individul izolat care se conduce mai ales conform cu CONŞTIENTUL. Ca urmare, în manipularea mulţimilor este importantă sugestia de moment, instigarea şi impulsul. Pe de altă parte, tocmai din această cauză, mulţimea este nestatornică.
ATENŢIE! Amitiţi-vă că nimic nu este neverosimil pentru mulţime. Mulţimea crede orice.
Mulţimea „gândeşte” în imagini, iar imaginea evocată la rândul ei alte imagini, fără nici o legătură logică cu prima. Ceea ce imaginaţia adaugă la un eveniment este confundat de mulţime cu evenimentul. Punctul de plecare al sugestiei este totdeauna iluzia produsă la un individ prin intermediul reminescenţelor mai mult sau mai puţin vagi.
O altă caracteristică importantă a mulţimilor este „capacitatea de a crea legende”.
În orice caz, sentimentele mulţimilor sunt simple şi foarte exagerate. Individul aflat în mulţime este ca un fel de „om primitiv”, fiind inaccesibil la nuanţe, văzând lucrurile în mare şi neputând percepe tranziţiile.
Simplitatea şi exagerarea sentimentelor mulţimilor le fereşte de incertitudine. Enunţul unei suspiciuni se transformă aproape imediat în evidenţă indiscutabilă.
ATENŢIE! Nu este nevoie să acuzaţi pe cineva pentru ca mulţimea să îl considere vinovat. Este suficient să formulaţi o suspiciune.
Violenţa sentimentelor mulţimilor este exagerată, mai ales la mulţimile eterogene, datorită absenţei responsabilităţii. Omul este eliberat de sentimentul nulităţii sau neputinţei în mijlocul unei mulţimi.
ATENŢIE! Puteţi determina o mulţime să creadă că poate face ABSOLUT ORICE. Fiind impresionată de sentimente excesivă, mulţimea este sedusă de „afirmaţii tari”. Cum? Prin discursuri exagerate, cu multe afirmaţii, repetiţii şi fără încercarea de a demonstra ceva în mod logic. Dacă vorbiţi despre o persoană anume, amplificaţi-i calităţile şi virtuţile, de parcă aţi vorbi de un erou dintr-o piesă de teatru.
Arta de a vorbi mulţimilor este de ordin inferior, dar necesită aptitudini cu totul speciale.
ATENŢIE! În reuniunile publice, cea mai neânsemnată contradicţie din partea unui orator poate fi primită imediat cu furie, violenţă, acte de violenţă şi respingerea oratorului respectiv.
Autoritarismul şi intoleranţa constituie pentru mulţimi sentimente foarte limpezi. Mulţimile respectă în general forţa; bunătatea de exemplu poate fi considerată de mulţime o formă de slăbiciune. Mulţimea se înclină în faţa unei autorităţi puternice.
În general mulţimile sunt conservatoare, în sensul în care, chiar şi după manifestări revoluţionare, au tendinţa de servitute. Adesea mulţimea doreşte schimbarea numelui unei instituţii, de exemplu, fără a se interesa prea mult de conţinutul acelei instituţii.
Mulţimile pot da dovadă de o „moralitate dubioasă” şi pot comite foarte uşor crime, dar în acelaşi timp poate da dovadă de sacrificiu şi dezinteres.
Comments are closed