În timp ce unele studii relevă o mică corespondență între stilul de atașament al copilului și cel al adultului, alte studii arată că există o corespondență semnificativă. La adult există patru stiluri de atașament: sigur, evitant, preocupat și dezorganizat. Aceste categorii sunt definite de-a lungul dimensiunilor ”evitare” și ”anxietate”. Evitarea are de-a face cu disconfortul privitor la intimitatea psihologică și dorința de a menține o independență psihologică, chiar și în relațiile apropiate. Anxietatea sau ambivalența se referă la nevoia puternică de îngrijire și atenție din partea figurilor de atașament, laolaltă cu o profundă nesiguranță legat de capacitatea sau dorința figurilor de atașament de a răspunde nevoilor individului.
Stilul de atasament de tip sigur
A avea un atașament de tip sigur înseamnă a avea încredere că te poți baza pe figurile de atașament în sensul oferirii de siguranță, protecție și alinare. Un adult cu atașament de tip sigur are încredere că se poate aștepta din partea partenerului/partenerei că îi va acorda siguranță, protecție și alinare atunci când va avea nevoie. Adulții cu atașament de tip sigur pot clasifica și categorisi experiențele trecute în lumina prezentului, fiind conștienți că pot să nu repete trecutul.).
Stilul de atasament evitant
Un stil de atașament de tip evitant este caracterizat de minimalizare, normalizare și neutralizare. Prototipul este evitarea: astfel de persoane evită relațiile emoționale apropiate, preferă să nu depindă de ceilalți sau să existe persoane care să depindă de ele. Resping atașamentul și îngrijirea și le devalorizează, în același timp negând faptul că experiențele trecute au fost dureroase. Procesul defensiv predominant este dezactivarea, care are drept scop izolarea individului de încărcătura emoțională a relațiilor de atașament. Persoanele cu atașament evitant au dificultăți în gestionarea sentimentelor de furie și tristețe care acompaniază dezamăgirea în relații, astfel că se detașează de orice sentiment profund, deși pot avea sentimente de tristețe, furie sau melancolie.
Stilul de atasament preocupat
Prototipul din copilărie al atașamentului adult de tip preocupat este rezistența ambivalentă. Principalul element al acestui tipar este dorința de restaurare a emoțiilor pozitive, prin intimitate și apropiere fizică. Adulții preocupați nu se pot elibera de fuziunea cu relațiile de atașament din trecut. Tind să se îngrijoreze și să rumineze pe marginea relațiilor, lipsindu-le unitatea în ce privește reprezentarea experiențelor de atașament și a emoțiilor. Sunt preocupați de emoții în detrimentul experienței, mai ales de emoțiile negative asociate cu tristețea, depresia, îngrijorarea și anxietatea. Doresc că fie complet intimi emoțional cu ceilalți, dar experiența le spune că ceilalți oameni nu doresc să le ofere acest lucru. Indivizii cu atașament de tip preocupat caută să aibă nivele crescute de intimitate, au nevoie de aprobare și responsivitate din partea altora, în timp ce au puncte de vedere negative asupra sinelui și se îndoiesc de valoarea proprie, învinovățindu-se pentru lipsa de răspuns a celorlaltora. Aceste persoane ajung în punctul în care au nevoie literalmente să se deconecteze de atașament, cu riscul de fi copleșiți și înspăimântați. Oricum, deconectarea lor este incompletă, iar persoana oscilează între emoțiile și evaluările negative și pozitive ale atașamentului.
Stilul de atasament dezorganizat
Indivizii cu atașament dezorganizat au dificultăți în ce privește pierderile nerezolvate (doliul după moartea cuiva) sau în urma unui abuz. Nu se simt confortabil în a se apropia de ceilalți, deși doresc apropierea emoțională în relații. Găsesc că este dificil să aibă încredere în ceilalți sau să depindă de alte persoane și își fac griji că vor fi răniți dacă se apropie prea mult de cineva. Au tendința de a avea sentimente amestecate privitor la relații. Această dezorganizare este o dereglare fundamentală a comportamentului adaptativ, reprezentațional și a proceselor biologice. Când procesul de doliu este incomplet, modelele reprezentaționale ale sinelui și figurile de atașament rămân neschimbate, iar eșecurile din trecut continuă să bântuie prezentul. Lumea internă a individului este experiențiată ca fiind incoerentă și haotică.
Comments are closed