Indiferent ca suntem psihoterapeuti sau ca apelam la psihoterapie in calitate de clienti, credintele spirituale joaca un rol important in viata celor mai multor dintre noi si ne ajuta sa ne adaptam evenimentelor de viata. Practicile spirituale pot oferi suport social si emotional, pot ajuta oamenii sa gaseasca un sens al propriei vieti, ofera sprijin in situatii dificile si pot constitui o forma de ghidaj privitor la aspectele morale si etice. Oamenii care gasesc un sprijin in domeniul spiritual mu pot face mari progrese in psihoterapie daca nu includem si acest domeniu in cadrul demersului psihoterapeutic. A nu inlude spiritualitatea in astfel de situatii inseamna a discuta numai despre o parte fin fiinta umana.
Rugaciunea, meditatia sau alte aspecte ale conexiunilor spirituale formeaza de multe ori o parte foarte importanta a vietii omului, incluzand si rutine precum mersul la biserica sau anumite forme de conexiune cu comunitatea. Unele persoane sau familii sunt profund implicate in credinte religioase sau spiritualitate si aceste aspecte nu pot fi ignorate in psihoterapie. Atunci cand o persoana este spirituala si apeleaza la psihoterapie, sensibilitatea psihoterapeutului privitoare la acest subiect este cruciala pentru succesul psihoterapiei. O serie de studii actuale arata ca principalul factor al schimbarii terapeutice este psihoterapeutul – personalitatea sa, cunostintele sale, modul de abordare, caldura umana, empatia si asa mai departe. Relatia terapeutica ramane principalul factor al schimbarii, insa principalul factor al relatiei terapeutice este psihoterapeutul.
Psihoterapeutii care cunosc strategii de abordare si tehnici psihoterapeutice ancorate in spiritualitate pot furniza clientilor resurse valoroase in psihoterapie, chiar si in situatia in care psihoterapeutul insusi nu practica acele tehnici spirituale la nivel personal.
Comments are closed