Somatizarea

Somatizarea este un sindrom cronic cu simptome somatice multiple care nu au o explicaţie medicală şi care se asociază cu distres psihosocial şi căutarea de ajutor medical. Simptomele somatice nu sunt produse de boli medicale, medicaţie, droguri sau alcool.

Somatizarea apare la 1-2% din femei, fiind mai frecventă la femei decât la bărbaţi şi în relaţia inversă cu poziţia socială, incidenţa fiind mai mare la persoanele cu educaţie minimă, la păturile sociale defavorizate şi la cei cu statut ocupaţional scăzut. De obicei apare înaintea vârstei de 30 de ani, cel mai frecvent în adolescenţă, cu agregare familială.

Etiologia somatizării este recunoscută, agregarea familială sugerând existenţa unor factori genetici sau de mediu. Exemplul parental şi normele culturale şi etice îi pot învăţa pe copii să somatizeze. Mulţi pacienţi provin din familii instabile şi au fost abuzaţi fizic. Conform cu unele studii somatizarea ar avea o bază neurofiziologică. Pacienţii care somatizează se presupune că ar avea deficite atenţionale şi deficite cognitive care duc la o percepţie şi evaluare eronată a imput-ului somatosenzorial: incapacitatea de a se adapta stimulilor repetaţi, gruparea constructelor cognitive pe baza impresiilor, distragere atenţională crescută şi asociaţii parţiale şi circumstanţiale.

Pacienţii cu tulburare de somatizare cu o multitudine de simptome somatice şi un istoric medical lung şi complicat. Cele mai frecventesimptome sunt: greţuri, vărsături, dificultăţi de înghiţire, dureri în braţe şi picioare, senzaţia de lipsă de aer, amnezie, complicaţii în sarcină şi menstruaţie, convingerea că a fost bolnav toată viaţa.

Cel mai adesea aceste simptome sunt însoţite de distres psihologic, probleme interpersonale, anxietate, depresie, ameninţări de suicid (dar  cu suicid foarte rar); tulburare de personalitate de tip antisoacial, abuz de alcool şi abuz de droguri. Pacienţii îşi descriu simptomele în manieră foarte dramatică, emoţională, exagerată, fără a face distincţia între simptomele actuale şi istoricul bolii, adesea exhibiţionişti şi seducători, dependenţi, centraţi pe sine, dornici de admiraţie şi laudă şi manipulativi.

Criteriile diagnostice conform DSM

– Istoric de simptome fizice multiple sau credinţa că este bolnav, cu debut înainte de 30 de ani şi cu persistenţă de cde câţiva ani

– Cel puţin 13 simptome din lista de mai jos. Pentru a considera un simptom ca fiind semnificativ trebuie întrunite următoarele criterii:

– Nu există patologie organică sau un mecanism fitiologic (de ex. o tulburare fizică sau efecte ale leziunilor, medicaţie, drogurilor sau alcoolului) care să poată fi cauza simptomului sau, acolo unde simptomul sau efectarea socială sau ocupaţională este excesivă

– Nu a apărut în timpul unui atac de panică

– A făcut ca persoana să ia medicamente, să meargă la medic sau să îşi modifice stilul de viaţă.

Lista simptomelor:

– vomă (dar nu şi în timpul sarcinii)

– durere abdominală (alta decât în timpul menstruaţiei)

– greţuri (în afara răului de mişcare)

– balonare

– diaree

– intoleranţa sau stare de rău la diverse alimente

– durere la nivelul extremităţilor

– durere de spate

– durere articulară

– durere la urinat

– alte dureri (exceptând cefaleea)

Simptome cardiovasculare:

– senzaţia de lipsă de aer în afara exerciţiului fizic

– palpitaţii

– durere toracică

– ameţeală

Conversie sau simptome pseudo-neurologice

– amnezie

– dificultăţi de înghiţire

– pierderea vocii

– surditate

– vedere dublă

– vedere înceţoşată

– orbire

– leşin sau pierdere de cunoştinţă

– convulsii

– dificultăţi de mers

– paralizie sau slăbiciune musculară

– retenţie urinară sau dificultăţi la urinat

Simptome sexuale în cea mai mare parte a vieţii persoanei:

– senzaţia de arsură la nivelul organelor genitale sau rectului (în afara actului sexual)

– indiferenţă sexuală

– durere în timpul actului sexual

– impotenţă

Simptome genitale la femei, considerate de persoana în cauză ca apărând mai frecvent sau mai grav decât la cele mai multe femei:

– menstruaţie dureroasă

– perioade menstruale neregulate

– sângerare menstruală excesivă

– vomă în perioada de sarcină

Prezenţa uneia sau mai multora din următoarele simptome indică o probabilitate crescută de somatizare:

– vomă

– durere la nivelul extremintăţilor

– senzaţia de lipsă de aer

– amnezie

– dificultăţi de înghiţire

– senzaţia de arsură la nivelul organelor genitale sau rectului

– dureri menstruale

Diagnosticul diferenţial

Este necesară diminuarea posibilelor cauze organice: scleroza multiplă, lupus eritematos sistemic, porfiria acută intermitentă, hiperparatiroidismul, infecţiile sistematice cronice, şi a altor tulburări psihologice: anxietatea generalizată, atacurile de panică, depresia, schizofrenia, rpohondria.

Prognostic. Somatizarea este o tulburare cronică, pacienţii fiind rar asimptomatici mai mult de un an. Mortalitatea este identică cu cea din păopulaţia generală.

Tratamentul este psihoterapeutic: psihoterapia suportivă, restructurare cognitivă şi medicamentos: antidepresive şi anxiolitice. Analgezicele şi medicaţia psihotropă trebuie evitate.