Terapia familiala structurala este diferita de alte forme de psihoterapie familiala, prin faptul ca subliniaza importanta contextului actual, comparativ cu alte forme de psihoterapie in care istoricul familial este considerat d eimportanta covarsitoare.
Ciclul vietii familiale este privit ca fiind un cadru important de dezvoltare in care evolueaza cuplul si familia. Simptomele sunt mentinute de sistem, si ele la randul lor mentin sistemul.
Procesul psihoterapeutic este activ, directiv si orientat spre scop. Diagnosticul nu este o forma separata de interventie, iar psihoterapia este de scurta durata, orientata pe problema si pragmatica.
Psihoterapia structurala considera ca psihoterapeutul trebuie sa se “alature” cuplului sau familiei si sa isi exercite influenta personala in realizarea scopurilor terapeutice. Interactiunile sunt privite ca fiind mai degraba stabile.
Casatoria este un sistem interactional stabil, in care diada maritala este condusa de starea fiecaruia dintre parteneri, feed-back-ul dintre ei, impactul mediului, care include copiii, familiile de origine, prietenii, locul de munca, si asa mai departe. Diada este un sistem orientat spre scop, in care se incearca satisfacerea nevoilor aflate in competitie a celor doi parteneri, a cuplului ca entitate, si a mediului. Cuplul, in cadrul limitelor sale, face tot ceea ce poate pentru a satisface aceste nevoi care intra in competitie unele cu altele. Cuplul se schimba pe masura ce apar noi stadii in ciclul vietii familiale si in ciclul personal al vietii partenerilor maritali. Una din principalele surse de distress marital este incapacitatea sistemului de a se adapta la aceste noi cerinte. Acest distress la randul lui poate imbraca doua forme: o situatie stabila nesatisfacatoare sau o criza maritala.
Situatia stabila nesatisfacatoare in cuplu
Ce mai obisnuita forma de distress marital este aceea in care partenerii se gasesc “prinsi” intr-o situatie care este stabila, dar profund lipsita de satisfactie pentru ambii. Distressul se manifesta in variate moduri. Adesea include simptome care par individuale, cum este alcoolismul sau depresia. Alte simptome sunt mult mai clar ale cuplului, ca de exemplu violenta familiala, dificultatile sexuale sau insatisfactia constanta. Uneori aceste simptome sunt destul de vagi, si partenerii spun lucruri cum sunt” Nu mai avem sentimente unul pentru celalalt” sau “Asta e tot ce pot obtine dintr-o casatorie?”
Astfel de simptome pot fi un raspuns la nevoile din ciclurile de viata. Relatia maritala trebuie sa se schimbe pe parcursul timpului pentru a mentine un echilibru.
Un exemplu clasic de tranzitie stresanta in viata familiei este sindormul “cuibului gol”. Copiii cresc si parasesc caminul parintilor, astfel ca ambii parteneri trebuie sa gaseasca alte surse de gratificare in locul celei de a fi parinti. Pentru orice cuplu asemenea schimbari necesita o readaptare majora, acompaniata de solutii tip incercare –si-eroare, negociere explicita si stress marital.
In cuplurile cu diverse “tulburari” simptomele pot creste in avergura. De exemplu atunci cand sotia incearca sa se apropie de sot acesta se refugiaza in munca, si daca sotia insista pot apare certuri.
Procesul terapeutic
In psihoterapie terapeutul “se alatura cuplului”, acceptand modul de organizare al familiei, incluzand acomodarea la stilul de comunicare in cuplu, a stilului afectiv si comportamentului nonverbal. Apoi incepe procesul de stabilire a scopurilor in terapie, fiecare din parteneri spunand care sunt scopurile sale si sperantele a ceea ce se va rezolva in terapie. Se compara scopurile celor doi parteneri in cuplu, si se negociaza astfel incat sa se ajunga la punct de vedere comun, care sa implice schimbarea din partea ambilor parteneri.
Evaluarea cuplului presupune examinarea evenimentelor critice din trecutul recent, observarea tiparelor de interactiune si observarea rolului terapeutului in sistemul terapeutic.
Se negociaza un contract terapeutic cu cuplul care apeleaza la terapie si se stabileste planul global de tratament, stadiile tipice ale sedintelor de teapie putand fi grupate in:
discutarea evenimentelor semnificative si interpretarea lor
temele de casa
generarea de noi idei
interactiunea directa a cuplului in timpul sedintei de terapie
coaching din partea terapeutului
Terapia este de scurta durata, 10-15 sedinte si centrata pe scopuri si problemele specifice.
Comments are closed