Din punct de vedere psihanalitic Gabriel Lavallee (1993) descrie mai multe tipuri de relaţie părinte – copil care influenţează dezvoltarea identităţii psihosexuale la adolescent. El se referă în primul rând la cuplul tată- fiică, identificând patru variante de taţi.
Tatăl absent facilitează idealizarea lui de către fiica sa, care va deveni o femeie ce încercă să facă plăcere şi să fie în centrul atenţiei, deoarece în copilărie îşi formează credinţa că tata nu îi vorbeşte pentru că nu este destul de frumosasă, de inteligentă sau de bună pentru a fi iubită. Se simte vinovată şi scade stima de sine.
Tatăl incestuos îşi abuzează fiica, afectând grav identitatea ei sexuală şi sentimentul propriei existenţe. Femeile care au fost abuzate sexual în copilărie au dificultăţi în a păstra contactul cu propria persoană şi a întreţine relaţii de intimitate cu cei apropiaţi. Multe studii arată că o mare parte a prostituatelor au fost victime ale incestului, şi adesea îşi urăsc tatăl şi toţi bărbaţii care le sunt clienţi. Aceste femei pot deveni exhibiţioniste, oferindu-se privirii tuturor pentru a nu apaţine tatălui. Incestul afectiv este o altă formă de incest, în care copilul devine parentificat, forţat să devină părintele propriului său părinte. Copilul nu îşi poate abandona părintele, pentru că se simte vinovat, iar ca adult va avea relaţii cu persoane extrem de dependente, ca şi părinţii săi.
Tatăl puritan este motivat de aceeaşi dorinţă incestuoasă ca şi tatăl incestuos, dar tatăl puritan are o nevoie de o inhibiţie a actului. Tatăl transmite mesajul că fata are atribute feminine periculoase, iar fata, ca reacţie, fie devine fie extrem de seducătoare, fie încearcă să îşi ascundă feminitatea.
Tatăl tiranic sau despotic îşi terorizează fiica prin rigiditatea regulilor pe care le impune, din nevoia de exercitare a controlului absolut şi din dorinţa de protecţie. Fata reacţionează prin ură şi se va lupta cu toţi bărbaţii din viaţa ei.
Comments are closed