Uneori mă sună câte un potențial client și mă întreabă dacă sunt psihoterapeut cognitiv-comportamental sau psihanalist, pentru că dorește un anumit tip de psihoterapie. Atunci când spun că sunt psihoterapeut integrativ, nu prea știe ce să răspundă. Oamenii citesc pe net despre diverse abordări în psihoterapie și devin convinși că o anumită abordare îi va ajuta. De cele mai multe ori însă, oamenii nu prea știu mare lucru despre psihoterapie. De exemplu, cei mai mulți (inclusiv psihoterapeuți) nu știu că tehnicile psihoterapeutice nu contribuie decât în măsură foarte mică (sub 7%) la succesul psihoterapiei. Cu alte cuvinte, fie că aplicăm o tehnică cognitiv-comportamentală, fie că aplicăm una din psihanaliză, nu are mare importanță. Cu toate acestea, multe școli psihoterapeutice inoculează ideea că dețin adevărul absolut și tehnicile minune cu ajutorul cărora pot trata în mod eficient pe oricine, oricând. Mai mult decât atât, celelalte abordări din psihoterapie sunt denigrate și considerate ”neștiințifice” ori ”superficiale” – depinde cine e denigratorul și pe cine denigrează.
Îmi amintesc, cu ani în urmă (nu voi spune cu câți ani în urmă…), doream să am o formare cât mai cuprinzătoare în psihoterapie. Așa încât am fost la formări și cursuri de psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, psihanaliză, psihoterapie cognitiv-comportamentală, psihoterapie sistemică/ familială, gestalt-terapie, psihodramă și așa mai departe. Toate aveau ceva valoros de oferit. Dar a fost distractiv și trist în același timp: mulți dintre ei spuneau despre ”ceilalți” cât de proști sunt- într-un mod elegant, desigur, dar acesta era mesajul. Nu am spus niciodată că eu mă duc și la ”ceilalți”. Am crezut însă că ceea ce se întâmpla acum 20- 25 de ani nu se mai întâmplă și acum (na, că am spus cu câți ani în urmă de întâmpla asta…).
Am rămas surprinsă să constat că în 2020 lucrurile nu s-au schimbat semnificativ. Ocazional am cursanți la workshop-uri care provin din alte abordări psihoterapeutice decât integrativa. Îi mai aduce câte un prieten… Și unii din ei vin hotărâți să ne arate ce varză suntem, pentru că ei sunt formați în alte abordări, care ”dețin adevărul absolut”, sunt ”profunde” sau ”demonstrate științific”. Bineînțeles, orice formă de psihoterapie care se respectă încearcă să ajungă la deslușirea modului în care funcționează mintea umană, trebuie să fie profundă și să aibă o bază științifică. Pe de altă parte, orice abordare psihoterapeutică respectabilă nu va încerca să denigreze colegii din alte abordări. În orice caz, cursanții despre care vorbeam rămân surprinși, nu prea au cum să ne arate cât de neștiințifici sau superficiali suntem și în final întrebările și remarcile sunt de genul: ”A, dar voi vorbiți aici despre teoria cognitiv-comportamentală”, sau ”Păi bine, dar și voi folosiți conceptele psihodinamice”.
Ar fi extraordinar dacă studenții la psihologie, medicină, asistență socială și așa mai departe, ar beneficia în facultate de un curs de psihoterapie care să prezinte diversele abordări, cu avantaje și dezavantajele lor, cu plusurile și minusurile care le au. Pentru că noi, ca psihoterapeuți, trebuie să fim informați, să putem folosi tot ce e mai bun din arsenalul psihoterapeutic, pentru clienții noștri și pentru formarea studenților noștri. Și mai mult decât atât, să ne putem forma propria personalitate ca psihoterapeuți și propriul stil de lucru, adoptând ceea ce ni se potrivește și funcționează pentru clienți, într-un mod lipsit de prejudecăți. Pentru că ceea ce funcționează în psihoterapie nu este o anumită tehnică sau abordare, ci un anumit psihoterapeut. Orice psihoterapeut bun, indiferent de abordarea psihoterapeutică pe care a studiat-o, va avea o strategie de intervenție clară, va identifica corect problemele și sursele problemelor clientului său, va avea o alianță terapeutică bună, va construi o relație terapeutică funcțională, va ști când să intervină și ce tehnici sunt adecvate pentru anumite situații, când să fie suportiv și când să fie confruntativ, și așa mai departe. Scopul nostru final este de a videca, a ameliora problemele clientului și a ne asigura că vom contribui la creșterea calității vieții.
Comments are closed