Psihopatia este una din cele mai dificil de depistat tulburări psihologice. Psihopatul pare a fi o persoană normală, chiar șarmantă, dar sub această aparență se ascunde cineva lipsit de conștiință și empatie, astfel că este manipulativ și uneori poate ajunge chiar și criminal. Este o tulburare care acoperă un întreg spectru, diagnosticat cu ajutorul chestionarului Hare pentru psihopatie. Psihopatia clinică întrunește un scor de 30 sau mai mult, scorurile sub 30 indicând psihopatia sub-prag.
Termenii de „sociopat” și „psihopat” sunt adesea folosiți pentru a desemna una și aceeași patologie, dar sociopatul este o persoană cu tendințe antisociale determinate mai ales de factorii de mediu, în timp ce trăsăturile psihopate sunt înnăscute, chiar dacă pot fi accentuate de traumele din copilărie.
Psihopatul nu este neapărat un criminal, așa cum este frecvent portretizat în mass-media și nu trebuie să fie de nivel diagnosticabil clinic. Adulții pot avea trăsături de personalitate de tip psihopat care nu se asociază cu un comportament de tip criminal. Aceste trăsături de personalitate sunt măsurate de exemplu cu ajutorul inventarului de personalitate psihopată realizat de Lilienfeld și Andrews.
Inventarul analizează următorii factori:
- egocentrismul machiavelic: lipsa de empatie și detașarea de ceilalți, persoana concentrându-se pe scopurile proprii
- potența socială: capacitatea de a-i influența pe ceilalți
- răceala emoțională: lipsa vinii, a remușcărilor și a considerației față de sentimentele altora
- planurile laxe: dificultatea în a face planuri pe termen lung, planuri nerealiste pe termen lung și incapacitatea de a lua în considerare consecințele acțiunilor sale
- lipsa de teamă: caută comportamente riscante și nu îi este teamă când se angajează în astfel de comportamente
- externalizarea vinii: nu are capacitatea de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni, îi învinovățește pe ceilalți sau își raționalizează comportamentul
- non-conformismul impulsiv: nu ia în considerare numele sociale și comportamentele acceptabile din punct de vedere cultural
- imunitatea la stres: lipsa reacțiilor tipice la evenimente traumatice sau provocatoare de stres.
Personalitatea de tip psihopat de nivel subclinic este caracterizată de antagonism, anxietate scăzută în unele domenii și crescută în altele, tendințe ostile sau agresive, lipsa de asumare a responsabilității, lipsa de empatie emoțională și externalizarea vinii.
La nivel psihologic, psihopatia se caracterizează prin răspunsuri atipice la stimuli asertivi, mai ales incapacitatea de evitarea a comportamentelor care duc la pedeapsă. Una din dificultățile psihopatului este de a renunța la un anumit comportament, chiar dacă primește indicii din mediu că e nevoie să facă acest lucru. Din acest motiv, psihopatul nu reușește să învețe din pedepse.
Psihopatia este cea mai refractară tulburare de personalitate, fiind dificil de tratat. Cei mai mulți psihopați nu doresc să fie tratați și nu cooperează cu psihoterapeutul. Medicamentația nu are efect, iar psihoterapia pare să agraveze de multe ori situația, psihopatul devenind și mai manipulativ. Tehnicile comportamentale nu dau rezultate, psihopatul fiind insensibil la pedepse și recompense.
Psihopatia este insa larg raspandita in populatie (aproximativ 6%), chiar daca deocamdata nu a fost inclusa ca diagnostic separat in DSM.
Comments are closed