Abuzul sexual în copilărie este asociat cu o serie de probleme psihiatrice incluzând sindromul de stres postraumatic, tulburări de comportament alimentar, depresia majoră, disfuncţiile sexuale şi tulburarea de personalitate de tip borderline.
Studiile arată că în rândul supravieţuitorilor abuzului sexual din coplilărie există o prevalenţă mai mare a disfuncţiilor sexuale în comparaţie cu populaţia generală. Supravieţuitorii abuzului sexual în copilărie au disfuncţii sexuale care se înscriu în două mari categorii: difuncţii hiposexuale şi hipersexuale. Hiposexualitatea cuprinde evitarea fobică a actului sexual, dorinţa sexuală hipoactivă, disfuncţia fazei excitaţiei şi anorgasmia. Hipersexualitatea implică tendinţea de a se angaja în activităţi sexuale riscante, fără a utiliza protecţie adecvată. Acest tip de hipersexulitate este numit comportament sexual compulsiv sau comportament dependent.
Distresul sexual le supravieţuitorii abuzului sexual în copilărie se corelează cu abuzul multiplu, penetrarea vaginală în timpul abuzului şi relaţia de rudenie cu agresorul. Supravieţuitorii abuzului sexual în copilărie au învăţat să asocieze stimulii sexuali cu teama (amintire sexuală implicită). Această asociere activează răspunsul de stres care inhibă răspunsul sexual fiziologic datorită acţiunii antagoniste a răspunsului de stres asupra fluxului sangvin şi oxigenării organelor responsabile de reacţia „luptă sau fugă”. Cel mai adesea persoanele care au fost abuzate sexual asociază puternic emoţiile negative cu stimulii sexuali.
Comments are closed