Psihoterapia ericksoniană se bazează pe o serie de strategii, cum sunt:
Incurajarea rezistenţei. Pacientului rezistent i se spune să nu divulge nici un fel de informaţii şi să spună numai ce doreşte cu adevărat în acel moment.
Furnizarea unei alternative mai rele sau dubla legătură. Dubla legătură este cea în care pacientului i se prezintă două opţiuni, acceptarea oricăreia din ele reprezentând accepterea sugestiei terapeutice. Dubla legătură este o situaţie de comunicare în care o persoană primeşte mesaje diferite sau contradictorii. Termenul de dublă legătură, introdus de antropologul Gregory Bateson, explică parţial debutul schizofreniei. Milton Erickson a utilizat dubla legătură în scop terapeutic, fiind bazată pe un paradox transformat în contradicţie.
Comunicarea metaforică.
Incurajarea recăderilor. Prin producerea deliberată a recăderilor pot fi controlate variabilele acelei recăderi astfel încât să aibă un aspect terapeutc pozitiv pentru pacient.
Incurajarea unui răspuns prin frustrarea lui. Această abordare paradoxală acţionează asupra rezistenţei la schimbare a pacientului. De exemplu, pacienţilor obezi li se poate cere să crească în greutate.
Utilizarea spaţiului şi poziţiei pentru a contribui la transformarea terapeutică.
Sublinierea aspectelor pozitive. Pacientul poate fi complimentat pentru simptomele sale şi poate fi încurajat în anumite aspecte ale simptomului.
Prescrierea simptomului şi amplificarea unei devieri.
Dezvoltarea şi influenţarea ideilor. Hipnoza face ca ceea ce am invăţat deja să devină mai accesibil.
Evitarea explorării sinelui. În general nu interesează dezvoltarea psihologică timpurie a pacientului.
Comments are closed