Pestele cu cap de aur

O data un rege egiptean si-a pierdut vederea. Doctorii nu reuseau sa-l vindece Insa la curtea sa a venit un medic din est. Dupa ce la examinat pe rege, a spus ca poate pregati un balsam, făcut dintr-un pestisor cu cap de aur, si acest balsam va reda regelui vederea.

Toate vasele de pescuit au plecat in cautarea pestelui cu cap de aur, si desi vasele au prins mai mult peste nici un pescar nu a reusit sa prinda un pestisor cu cap de aur. Dar, chiar in ziua in care medicul urma sa plece de la curtea regelui, fiul regelui a hotarat sa-si mai arunce o data navodul in apa.Si spre uimirea sa, a prins in plasa un peste cu cap de aur.

„Repede”, si-a spus, „trebuie sa duc pestele la palat inainte ca medicul sa plece acasa”. Însă în timp ce punea peştele într-un vas cu apă, peştele s-a uitat în sus la el, cu ochi trişti şi rugători. Şi brusc, fiul şi-a dat seama că trebuie să cruţe viaţa peştelui aşa că l-a aruncat înapoi în mare.

Cînd regele a auzit ce s-a întîmplat, s-a înfuriat şi şi-a condamnat fiul la moarte. Dar regina a hotărît că trebuie să salveze viaţa prinţului, Îmbrăcîndu-l în haine obişnuite şi umplîndu-i hainele cu monede de aur, l-a urcat pe o corabie care pleca spre un ţinut îndepărtat.

Şi cum prinţul se urca pe corabie, regina i-a dat un ultim sfat:

„Nu angaja nici un servitor care să vrea să fie plătit în fiecare lună.”

Prinţul s-a gîndit  că sfatul mamei sale este ciudat, dar experienţa îi arătase că sfaturile mamei  fuseseră întotdeauna foarte bune.

În cele din urmă corabia a ajuns la destinaţie- un pămînt minunat, cu păduri, cîmpii şi case frumoase. Prinţul s-a îndrăgostit de acel loc şi şi-a cumpărat acolo o casă. Mulţi servitori şi-au oferit serviciile dar toţi doreau să fie plătiţi în fiecare lună. Apoi, într-o bună zi, a venit un arab care l-a implorat pe prinţ să îl angajeze.

„Nu am nevoie de bani, i-a spus arabul Aşteaptă întîi să trecă un an şi apoi poţi hotărî dacă serviciile mele ţi-au fost de folos”. Prinţul şi-a dat seama că trebuie să-l angajeze.

De cealaltă parte a munţilor care mărgineau acel teritoriu, era un deşert pe care apărea mereu un monstru marin.Regele acelei ţări trimisese de multe ori soldaţi care să omoare monstrul dar întotdeauna soldaţii adormeau înainte ca monstrul să apară.Pedepsindu-i pe soldaţi  fiindcă nu au rezolvat problema, regele a promis o recompensă frumoasă  pentru cel care va omorî monstrul. Aşa că arabul s-a dus la rege şi-a spus : „Dacă stăpînul meu va ucide monstrul, ce răsplată îi vei da?” „Orice doreşte”, a răspuns regele.

În acea noapte arabul şi-a uns pielea cu o unsoare care îl făcea să-l mănînce pielea aşa de rău încât îi era imposibil să doarmă. A aşteptat, ascuns după o stâncă mare şi la un moment dat, monstrul a apărut din mare. Era hidos – o parte pasăre, o parte bestie şi o parte şarpe. A trecut de stânca după care era ascuns arabul, şi la momentul potrivit  arabul a sărit din spatele stâncii şi şi-a înfipt pumnalul în capul monstrului. A tăiat  urechile monstrului şi le-a dus stăpânului lui.

„Du urechile monstrului şi spune-i că sunt urechile monstrului care teroriza ţinuturile de cealaltă parte a muntelui,”  a spus el

„Dar nu eu am omorât monstrul”, a spus prinţul.

„Ba da.”

Prinţului nu i-a plăcut să mintă, dar arabul l-a convins să spună că el ucisese monstrul.

Regele a fost încântat şi chiar i-a oferit-o pe fiica sa de soţie. Prinţul a refuzat, dar a cerut în schimb o corabie cu care să călătorească şi să vadă lumea. Prinţul şi servitorul său au vizitat multe ţări. În cele din urmă au ajuns într-un regat foarte bogat şi acolo prinţul a aflat că fiica împăratului era cea mai frumoasă prinţesă din lume, aşa că s-a hotărât să o ceară de soţie.

Luând cu el unele din cele mai frumoase bijuterii pe care i le dăduse regele, a cerut să fie primit de împărat. Cu servitorul său credincios alături, a oferit împăratului bijuteriile şi a cerut-o pe prinţesă de soţie. Împăratul i-a acceptat cererea, dar i-a spus:

„Trebuie să îţi spun că fica mea s-a mai căsătorit  de 100 de ori, dar nici unul din bărbaţii cu care s-a căsătorit nu a trăit mai mult de 12 ore după nuntă.”

Prinţul s-a gândit să îşi retragă cererea în căsătorie, dar servitorul său arab l-a convins să nu facă asta.

„Nu –ţi  fă griji în legătură cu ce a spus împăratul, şi căsătoreşte-te cu fica lui”, a spus servitorul.

Aşa că prinţul i-a spus împăratului:

„Lucrurile trebuie să se schimbe odată şi odată, şi cine nu şi-ar  risca viaţa pentru cea mai frumoasă dintre prinţese?”

Nunta s-a facut chiar in acea seară.

După nunta prinţul si mireasa lui s-au retras in iatacul lor, era o noapte cu o lună plina, si printul s-a dus la fereastra pentru a o privi noaptea aceea frumoasa.Dar brusc o vazut un giulgiu care zacea pe  pămant.Pe pămant erau brodate initialele sale şi lingă el doi bărbaţi săpau o groapă. Şi printul şi-a dat sema că groparii săpau propriul său mormînt!

Mut de uimire şi speriat, prinţul s-a întors către mireasa lui. În acel moment, un şarpe negru a ieşit din gura prinţesei şi s-a îndreptat spre el. Dar arabul care era ascuns în cameră, şi care suspecta că aşa ceva s-ar putea întâmpla, a tăiat şarpele în două cu o foarfecă şi i-a retezat capul cu un cuţit.

Împăratul a fost uimit a doua zi dimineaţa, văzînd că ginerele lui mai este încă în viaţă.

„Eram sigur că lucrurile se vor schimba într-o bună zi”, a spus prinţul.

După aceea prinţesa şi prinţul au trăit fericiţi împreună mergînd la vînătoare, pescuit, şi jucând diverse jocuri.

Într-o bună zi un mesager a venit aducând veşti de la tatăl prinţului, regele Egiptului, spunând că regele a murit, şi tânărul prinţ a fost proclamat rege. Mama lui îi cerea să se întoarcă acasă. Prinţul a spus socrului său ce s-a întâmplat şi împăratul a fost încântat să afle că ginerele lui era regele unei ţări prospere. A poruncit ca o corabie să fie pregătită pentru cei tineri.

Când tinerii au ajuns în Egipt, regina a fost încântată să-şi vadă din nou fiul. La fel şi poporul Egiptului, care suferise mari greutăţi sub domnia tatălui său. Noul rege a fost în curând foarte ocupat cu diverse probleme de stat. Era foarte fericit în noua sa viaţă, până într-o zi când credinciosul său servitor arab a venit şi-a spus că trebuie să plece.

Tînărul rege a fost foarte trist .

„Dar desigur că nu ai de gînd să mă părăseşti după ce am trecut prin atâtea împreună, a spus el.”

„Din păcate trebuie”, a spus servitorul. „Am fost chemat în altă parte şi nu îndrăznesc să nu mă supun.”

„Atunci nu te pot ţine. Dar te rog, ia cu tine tot ce doreşti pentru că fără ajutorul tău aş fi murit demult.”

‚Şi fără tine”, a răspuns arabul, „şi eu aş fi murit demult, căci eu sunt peştele cu cap de aur.”