Momentul naşterii persoanei îi poate modela personalitatea (nu numai în ce priveşte structura familiei, ci şi contextul istoric mai larg). Condiţiile globale sociale şi economice au un efect semnificativ asupra ratei naşterilor. De exemplu în naţiunile industrializate cele mai multe familii au 1-2 copii, astfel că aceştia beneficiază de condiţii familiale diferite comparativ cu copiii din ţările lumii a 3-a.
Ordinea naşterilor sau poziţia în familie se referă la momentul naşterii individului în familie. Efectul ordinii naşterilor asupra dezvoltării personalităţii a fost subiectul a numeroase cercetări începând cu secolul 20 şi până în prezent.
Perspectiva psihanalitica
Psihanalistul Alfred Adler postula faptul că ordinea nasterii reprezintă una din influentele sociale majore în copilarie care contribuie la determinarea stilului de viată.
a) Primul născut. Acest copil se află într-o situatie avantajoasă, pentru că, de regulă, părintii sunt foarte fericiti si acordă copilului mult timp si atentie. Are o existentă fericită si sigură până la aparitia următorului copil, care reprezintă un soc pentru el. Acum, el nu mai este în centrul atentiei părintilor si de aceea primul născut va încerca să recapete pozitia pierdută. Copilul răsfătat va simti o pierdere si mai mare. Extensiunea pierderii depinde si de vârsta la care i se naste un nou frate. Observatiile clinice au arătat că cu cât primul născut este mai mare, cu atât mai putin va fi el deranjat de aparitia fratelui. (La 8 ani suportă mult mai bine acest soc decât la 2 ani). Lupta primului născut pentru suprematie este oricum pierdută, dar cu toate acestea, copilul luptă pentru ea. El poate dezvolta tulburari de comportament, poate manifesta comportamente destructive fata de obiecte sau persoane, poate deveni incapatanat, enuretic, poate refuza să mănânce sau să se culce. Parintii reactionează la acest comportament, si oricum armele lor sunt mai puternice decât ale copilului. Copilul va interpreta pedepsele ca o dovadă în plus a schimbării pozitiei sale în familie si adesea va ajunge sa isi urască fratele. Adler subliniaza că primul născut este adesea orientat spre trecut, are nostalgii si atitudine pesimistă fată de viitor. Deoarece a constientizat însemnătatea puterii ei rămân constienti de această însemnătate pe tot parcursul vietii. Ei îsi exercită adesea puterea asupra fratilor lor mai mici. In acelasi timp, parintii asteapta mai mult de la ei. Ca rezultat al acestei situatii, primul născut va fi interesat în mentinerea ordinii si autoritătii, va fi un bun organizator si va fi constiincios în promovarea unei atitudini conservatoare. In acelasi timp acest subiect va trăi sentimente de insecuritate si ostilitate fată de ceilalti.
b) Al doilea copil. Acesta nu va resimti niciodată că a pierdut pozitia unică de putere pe care o resimte primul născut. Chiar dacă mai apare un copil, al doilea născut nu va trăi acelasi sentiment puternic de detronare ca primul născut. Mai mult, parintii au suferit o schimbare atitudinală pentru că al doilea născut nu mai reprezintă o noutate ca primul, ei se vor comporta mai relaxat fată de al doilea copil. Al doilea născut nu mai este singur, ci are modelul fratelui său cu care să se identifice si cu care să concureze. Competitia cu fratele mai mare stimulează adesea, ducând la o dezvoltare psihologică mai rapidă a celui de-al doilea copil (sub aspectul limbajului si a dezvoltării psiho-motorii). Astfel, de pildă , în mod frecvent al doilea copil învată să vorbească mai devreme decât primul născut. Neavănd experienta puterii, al doilea copil nu este atât de preocupat de ea ca primul si are o viziune mai optimistă asupra viitorului; Este ambitios si competitiv.
c) Copilul cel mai mic (Prâslea) Ultimul născut nu va trăi niciodată socul detronării si el adesea devine jucăria întregii familii, mai ales atunci când fratii sunt mult mai mari. Este animat de dorinta de a-si depăsi fratii si adesea are performante iesite din comun în diverse domenii de activitate. Există însă si un pericol, dacă ultimul născut e prea răsfătat de restul familiei, este posibil ca acesta să nu realizeze nimic. In astfel de cazuri, subiectul ajuns la vârstă adultă poate conserva sentimentele de neajutorare si dependentă din copilărie. Neobisnuit să lupte si fiind ,,dus în spate de ceilalti”, individul (mezinul) va putea avea dificultăti de adaptare la vârsta adulta.
d) Copilul unic Este primul născut care nu-si pierde niciodată suprematia si puterea (oricum nu în copilărie). Continuă să fie centrul atentiei părintilor si petrecând mult timp în compania adultilor, se va maturiza foarte repede. Va trăi un soc psihic cănd va constata că la scoală nu mai este centrul atentiei tuturor. Copilul unic nu a învătat nici să împartă ceva, nici să lupte pentru pozitia lui de suprematie. In cazul în care abilitătile sale nu sunt suficiente pentru a-i atrage recunoasterea si atentia celorlalti, subiectul va fi profund dezamăgit.
Perspectiva moderna asupra ordinii nasterilor si personalitate
La mijlocul secolului 20 cercetătorii au fost interesaţi în mod special de factorii care fac ca o persoană să aibă succes în anumite domenii, mai ales cele în care este nevoie să ia decizii sub presiune. S-a constatat că 52% din preşedinţii SUA au fost copii singuri la părinţi sau fraţii cei mari şi că 21 din primii 23 de astronauţi NASA care au zburat pentru prima oară în spaţiu au fost de asemenea fie copii singuri la părinţi, fie primii născuţi. Pe baza acestor date şi a altora s-a ajuns la concluzia că primul născut sau copilul singur la părinţi are un potenţial crescut de conducător, are nevoie de aprobare şi are o performanţă verbală crescută (probabil datorită faptului că petrece mai mult timp în compania adulţilor).
În plus, se pare că în cuplurile căsătorite cel mai mare succes sunt cuplurile în care un frate mai mare care are o soră se căsătoreşte cu o soră mai mică care are un frate. Acestea sunt probabil roluri complementare, care pregătesc partenerii pentru un rol similar în familie. Persoanele care se căsătoresc şi sunt fratele, respectiv sora cea mai mare din familii în care există copii doar de acelaşi sex au o şansă mai mare să divorţeze, probabil pentru că intră în competiţie pentru acelaşi rol.
În general se consideră că primul născut este responsabil şi orientat spre sarcină, copilul mijlociu este flexibil, competitiv şi diplomat, ultimul născut este creativ şi are tendinţa de a nu suporta autoritatea, iar copiii singuri la părinţi prezintă trăsături ale primului şi ultimului născut. Dar mai important decât atât, ordinea naşterilor în familie influenţează modul în care persoana se percepe pe sine.
Comments are closed