Dupa workshop-ul de astazi, referitor la jocurile psihologice, am discutat cu cineva despre unul din jocurile care poate ajunge pana la gradul III de severitate (adica leziuni psihologice serioase, leziuni fizice, inchisoare, etc). Jocul se numeste “Opreste-ma daca poti” si se joaca in 2, 3 sau chiar in 5. Rolul central il detine persoana care are o problema (Ion), iar rolul secundar il are persecutorul (Ana). De cele mai multe ori jocul “Opreste-ma daca poti” implica si o a treia persoana, salvatorul (Maria). Uneori la joc participa si 1-2 facilitatori, in general prieteni de-ai lui Ion (Vasile si Andrei).
Ion are niste dificultati, pentru care cauta in mod constant ajutor, sau care ii ingrijoreaza pe cei din jur: fie este alcoolic ori are episoade in care bea peste masura, fie este implicat intr-o relatie de cuplu distructiva, ori este consumator de droguri, joaca jocuri de noroc, sau este atat de dezorganizat in viata personala sau profesionala incat se auto-saboteaza in mod constant. Periodic Ion “cauta ajutor” la cei din jur pentru problema pe care o are, ori ii ingrijoreaza pe cei apropiati prin comportamentul sau auto-distructiv. Imediat dupa ce se intampla ceva care il sperie sau il debusoleaza pe Ion, isi promite siesi si celor din jur ca nu va mai proceda asa: nu va mai bea, se va desparti de iubita/sotie, va inceta sa mai consume droguri, etc. Insa in scurt timp ciclul comportamentului auto-distructiv se reia. In timp acest cilcu auto-distructiv poate ajunge sa creeze probleme legale, abuzuri fizice sau sexuale in relatia de cuplu, probleme de sanatate majore (de la somatizare pana la cancer hepatic), etc.
Persecutorul, care are un important rol facilitator, este in general iubita sau sotia lui Ion (de cele mai multe ori persecutorul este o persoana de sex opus), pe care o vom numi Ana. Ana intretine de fapt problema lui Ion. Daca Ion este alcoolic, Ana il intelege, chiar daca ii face in mod constant scandal, asa ca atunci cand vine beat acasa ii da sa manance, il pune in pat, iar dimineata il roaga sa nu mai bea. Apoi il cicaleste pana cand Ion se apuca din nou de baut. Daca problema este relatia patologica dintre cei doi, Ana va fi geloasa, ii va face scandal lui Ion in mod constant, il invinovateste pentru diverse lucruri, dar nu il paraseste pentru nimic in lume, iar daca Ion vrea sa plece, fuge dupa el. De fapt, Ana este implicata in propriul joc psihologic: “Loveste-ma” sau “Uite ce mi-ai facut”.
Al treilea rol important este cel al salvatorului (Maria), care este prieten apropiat sau membru de familie al lui Ion (si in unele cazuri psihoterapeutul). Uneori salvatorul are senzatia ca a reusit sa il scoata pe Ion din tiparul auto-distructiv. A doua zi dupa ce Ion si Maria se felicita reciproc ca au intrerupt cercul vicios, Ion se imbata zdravan, reia relatia de cuplu toxica sau isi da demisia de la serviciu. Maria este la randul ei implicata intr-un joc psihologic cu beneficii personale: “Eu doar incerc sa te ajut”, prin care aparent incearca sa isi demonstreze ca este utila, dar care in subsidiar provine din nevoia de a-si demonstra la nivel inconstient ca toata lumea o dezamageste si ca urmare investirea emotionala este lipsita de sens si dureroasa.
Un rol secundar poate fi al “fraierului” (Vasile), in general prieten de-al lui Ion, care ii ofera suport in forma unui sandivici si a unei cesti de cafea, fara sa incerce sa il persecute sau sa il salveze. Alteori rolul secundar este jucat de mama lui Ion, care ii da bani si intelege de ce are o problema. In unele situatii, rolul secundar al “fraierului” este inlocuit de cel al “agitatorului” sau al “baiatului bun”, care ii da sfaturi lui Ion: “Hai sa bem un pahar impreuna, nu e nici o nenorocire”, “Oricum nu exista relatie fara probleme, asa ca nu are sens sa incerci altceva”, “Un pic de iarba n-a facut rau nimanui”, etc. Mesajul psihologic ascuns este “Nu vrei sa te faci praf mai repede? Hai sa n-o mai intindem atata. Te ajut eu sa fii cat mai nefericit posibil, in cel mai scurt timp”.
In sfarsit, cel de-al cincilea rol poate fi cel al “furnizorului” – barmanul care ii serveste bautura lui Ion, furnizorul de droguri, ori prietena nevestei care ii explica despre calitatile pe care nu le observa la ea. Problema este insa ca atunci cand jocul “Opreste-ma daca poti” va escalada la nivelul III, “furnizorul” va dispare din peisaj si nu isi va asuma nici un fel de responsabilitate.
Pentru Ion, personajul nostru principal, beneficiul jocului psihologic este tortura emotionala, care ii confirma scenariul de viata. In general Ion se teme de abandon, de moarte si de atasament. De fapt, Ion isi doreste cel mai mult sa fie iubit, dar in acelasi timp are convingerea ca oamenii il vor parasi. Asa incat “Opreste-ma daca poti” este o modalitate de a verifica cine ramane langa el daca continua cu comportamentul auto-distructiv. Problema este ca, chiar si daca persecutorul (Ana) ramane langa el, jocul continua, Ana la randul ei provocand tot mai mult jocul lui Ion pentru propriul beneficiu, care este identic: durerea emotionala, si avand exact acele trasaturi care ii confirma lui Ion scenariul de viata propriu. Salvatorul (Maria) il paraseste in general pe Ion la un moment dat, din cauza dezamagirii – beneficiul psihologic al Mariei, care cauta dezamagirea in relatiile interpersonale. De fapt, salvatorul are potentialul de a-l impinge si mai adanc in problema pe Ion, pentru ca, fiind dezamagit, ii confirma lui Ion scenariul de viata: pana la urma Ion va fi abandonat. Daca salvatorul este unul dintre parintii lui Ion, Ion va cauta sa ii dezamageasca si chiar daca salvatorul nu pleaca fizic de langa el, tot isi poate demonstra ca nu poate fi iubit asa cum este. Ion are convingerea (uneori inconstienta) ca ceva nu este in regula cu el si ca nu poate obtine dragostea neconditionata.
Jocul “Opreste-ma daca poti” este adesea jucat la cote inalte si este dificil de stopat. Daca se apeleaza la psihoterapie, principala indatorire a psihoterapeutului este de a nu intra intr-un joc psihologic de genul “Incerc doar sa te ajut”. Daca Ion nu apeleaza la psihoterapie, sansa de stopare a jocului apare daca salvatorul nu se mai angajeaza in incercarile de salvare cu forta a lui Ion, fara a-l abandona insa. De obicei salvatorul “nu impune pedepse” pentru comportamentul lui Ion, dar stabilirea limitelor este necesara.
Acest joc se joaca din starea de Copil a Eului, asa incat daca Ion investeste mai multa energie in starea de Adult a Eului, jocul diminueaza ca intensitate. Conform teoriei analizei tranzactionale, chiar si simpla constientizare a jocului va duce in timp la schimbari. De asemenea, pe masura constientizarii emotiilor reprimate (in acest joc emotia reprimata este in mod uzual furia fata de unul sau ambii parinti), scade nevoia de inlocuire a acestora cu alte emotii (suferinta). A fi iubit si acceptat este o nevoie umana de baza. Jocul este o modalitate de intarire a unui scenariu de viata inconstient – daca deciziile scenariului sunt “voi fi parasit de ceilalti”, “ceva nu este in regula cu mine” si “nu am voie sa fiu furios pe parinti”, atunci un joc in care ma stradui sa imi dovedesc ca oamenii pleaca de langa mine sau nu ma iubesc pentru ca sunt intr-un anume fel, sau pentru ca am anumite trasaturi de personalitate, are sens, chiar daca duce la suferinta. De altfel suferinta la randul ei are un sens profund: studiile arata ca in cursul vietii cautam acele forme de iubire cu care am fost obisnuiti cand eram copii – daca parintii m-au iubit, dar in acelasi timp mi-au provocat multa suferinta, voi cauta situatii in care iubirea sa fie neaparat amestecata cu suferinta sau neplacere, pentru ca este un sentiment familiar si, in mod ciudat, confera siguranta. Pentru cineva care joaca “Opreste-ma daca poti”, prezenta unei persoane care ofera iubire neconditionata poate fi extrem de dificila, chiar daca acesta este lucrul pe care persoana in cauza si-l doreste.
Comments are closed