Modelul relațional in psihoterapie pleacă de la premiza că comportamentul, caracteristicile și chiar simpla prezență a psihoterapeutului vor influența ceea ce observăm la pacient. Nu putem să observăm clientul/pacientul in psihoterapie ”în mod neutru”; ceea ce relevă pacientul va fi întotdeauna în relație cu terapeutul.
Ceea ce își amintește sau povestește pacientul/clientul în cursul ședinței de psihoterapie va fi în mod obligatoriu influențat de prezența, caracteristicile și comportamentul psihoterapeutului. De asemenea, felul în care pacientul povestește despre diversele evenimente va fi influențat de contextul relației psihoterapeutice.
Atunci când ascultăm pacientul trebuie să fim conștienți de faptul că ceea ce auzim este ”distorsionat” de prezența sau participarea terapeutului.
Inconștientul pacientului nu este un rezervor închis și sigilat, ci este deschis experiențelor sale. Materialul inconștient relevat de ședința de psihoterapie nu este expresia ne-mediată și necontaminată a lumii interioare a pacientului, ci o experiență construită de pacient împreună cu terapeutul, un produs comun care poate fi înțeles numai dacă luăm în considerare contribuția psihoterapeutului.
Comments are closed