Meloterapia- psihoterapia prin muzica

Meloterapia sau psihoterapia prin muzică constă în utilizarea clinică a muzicii pentru a trata o mare varietate de afecțiuni fizice și mentale la pacienți. Datorită naturii sale versatile, meloterapia poate fi aplicată în mai multe locuri diferite, cum ar fi școli, închisori, spitale, ambulatorii și centre de reabilitare. Alături de valorile sale clinice, psihoterapia prin muzică poate fi utilă persoanelor sănătoase pentru a-și relaxa pur și simplu simțurile.

De-a lungul istoriei umane pot fi identificate diverse forme de terapie legate de muzică. Povestea lui Saul și David din Vechiul Testament îl descrie pe Regele Saul, cum își liniștește stările de spirit când îl ascultă pe David cântând la harpă. Filozoful grec Platon a descris beneficiul puterii muzicii pentru a încuraja sau descuraja războinicii să se pregătească pentru luptă, în timp ce muzicienii bisericești medievali au folosit diferitele moduri ale cântului gregorian pentru a exprima sentimente precum bucurie sau devotament.

Meloterapia modernă a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial ca un instrument de tratare a veteranilor care suferă de traume mentale și fizice. Această lucrare a dus la crearea primei diplome universitare în terapie muzicală la Michigan State University în 1944. De-a lungul deceniilor, terapia prin muzică s-a dovedit a fi un tratament eficient pentru dureri acute și cronice, depresie, anxietate, tulburări de dispoziție, diverse tipuri de dificultăți de învățare și izolare socială. S-a descoperit, de asemenea, că reduce stresul și îmbunătățește moralul în rândul personalului din spital și al îngrijitorilor.

Meloterapia poate fi aplicată de psihoterapeuți calificați pentru:

• Reducerea și managementul durerii la pacienții cu cancer, la femeile aflate în travaliu și ca un substitut pentru anestezicul local în procedurile stomatologice și în ambulatoriu.
• Îmbunătățirea sau reabilitarea coordonării fizice și a mișcării pentru pacienții cu accident vascular cerebral, sportivi răniți și pacienți cu operații la șold sau genunchi.
• Stimularea senzorială aplicată în cazul pacienților care pot avea deficiențe de vedere, memorie, vorbire sau mobilitate, cum ar fi Alzheimer.
• Ameliorarea depresiei, fricii, anxietății și tratamentul schizofreniei.
• Muzica poate fi folosită pentru a ajuta copiii cu dificultăți de învățare să găsească o modalitate de a se exprima. De asemenea, meloterapia a fost utilizată la victimele abuzului și la pacienții cu tulburări de stres post-traumatic pentru a explora și elibera sentimente puternice asociate cu experiențele lor.

În timpul ședințelor de psihoterapie, muzica ajunge direct la sistemul nervos, ceea ce ajută la controlul ritmului cardiac și al respirației, ajută digestia, echilibrează transpirația, iar în cazul unei muzici mai lente și mai restrânse, ritmul cardiac și tensiunea arterială s-au dovedit a scădea. Muzica poate stimula, de asemenea, eliberarea de endorfine și a blocajului terminațiilor nervoase din măduva spinării, care ajută la reducerea durerii fizice și la îmbunătățirea stărilor cognitive. Când vine vorba de structurarea tratamentelor, terapeuții își adaptează sesiunile pentru a se potrivi fiecărui pacient de la caz la caz. Orice tip de stil, perioadă sau formă de muzică vocală sau instrumentală poate fi folosită, în timp ce terapeutului i se permite să sublinieze unul sau mai multe aspecte muzicale, cum ar fi ritmul, tonul, melodia sau armonia pentru a atrage cel mai bun răspuns din partea pacientului lor.

Asociația Americană de Terapie Muzicală (AMTA) prezintă patru metode simple de psihoterapie muzicală:

• Receptivă: în care pacientul ascultă sau răspunde la muzică live sau înregistrată. Această abordare este aplicată în mod obișnuit în cazul gestionării durerii și reducerii stresului. Poate fi folosit și ca formă de mișcare sau terapie legată de dans.
• Improvizația: permite pacientului să creeze spontan muzică cu vocea sau cu un instrument atent selectat. Improvizația stimulează creativitatea în interiorul pacientului, eliberând astfel energie sau poate fi de ajutor în gestionarea sentimentelor dureroase. Cântatul la tobe este o formă din ce în ce mai populară de improvizație în rândul pacienților mai tineri, deoarece implică atât ritmul, cât și un grad ridicat de activitate fizică.
• Recreativă: permite pacientului și psihoterapeutului să cânte muzică compusă anterior împreună. Această formă de terapie muzicală este frecvent utilizată în cadrul unor activități comunitare mai mari, bazate pe grup.
• Compoziția: încurajează pacientul să scrie melodii originale sau piese instrumentale. Această abordare este adesea folosită cu copiii și adolescenții, pentru a încuraja un sentiment de competență, realizare și exprimarea sentimentelor.