Meloterapia este o abordare non-verbală a persoanei, care utilizează instrumente și muzică în general. Meloterapia este una dintre psihoterapiile expresive, constând dintr-un proces în care un meloterapeut folosește muzica și toate fațetele – fizice, emoționale, mentale, sociale, estetice și spirituale – pentru a-și ajuta clienții să-și îmbunătățească sănătatea fizică și psihică. Meloterapeutii ajută în primul rând clienții să-și îmbunătățească sănătatea în mai multe domenii, cum ar fi funcționarea cognitivă, abilitățile motorii, dezvoltarea emoțională, abilitățile sociale și calitatea vieții, folosind experiențe muzicale active și pasive cum ar fi improvizația, cântecul, dansul si discutarea muzicii pentru a atinge obiectivele de tratament. Cercetarea calitativă și cantitativă in meloterapie cuprinde terapia clinică, psihoterapia, biomusicologia, acustica muzicală, teoria muzicii, psihoacustica, cunoașterea muzicii, estetica muzicii, integrarea senzorială și muzicologia comparativă.
Unele practici frecvent întâlnite includ activități de dezvoltare (comunicare, abilități motorii etc.) cu persoane cu nevoi speciale, scriere de compoziție și ascultare cu persoanele în vârstă, prelucrare, relaxare și antrenare ritmică pentru reabilitarea fizică a victimelor accidentului vascular cerebral. Meloterapia este folosită și în unele spitale, centre de cancer, școli, programe de recuperare pentru alcoolul și droguri, spitale de psihiatrie și institutii corecționale.
Terapia prin muzică imbraca două forme diferite: activă și receptivă. În terapia activă, psihoterapeutul și pacientul participă activ la crearea muzicii cu instrumente, vocea lor sau alte obiecte. Aceasta permite pacientului să fie creativ și expresiv prin arta muzicii. Terapia receptivă are loc într-un cadru mai relaxat unde psihoterapeutul da pacientului sa asculte muzica, iar pacientul este liber să deseneze, să asculte sau să mediteze. De obicei, psihoterapeutul determină metoda dacă nu exista o solicitare în mod special formulata de către pacient.
Muzica sa dovedit a fi un instrument eficient in psihoterapie. Este benefica pentru orice persoană la nivel fizic și mental, prin îmbunătățirea ritmului cardiac, reducerii anxietății, a stimulării creierului și a învățării îmbunătățite. Meloterapeutii folosesc tehnicile de meloterapie pentru a-și ajuta pacienții în multe domenii, de la ameliorarea stresului înainte și după intervenții chirurgicale, pana la neuropatologii cum ar fi boala Alzheimer. Studiile au fost efectuate asupra pacienților diagnosticați cu tulburări psihice diferite, cum ar fi anxietatea, depresia și schizofrenia, și s-a înregistrat o îmbunătățire vizibilă a sănătății mintale după terapie.
Meloterapeutii pot lucra cu persoane care au tulburări comportamentale și emoționale, prin modele diferite, care includ terapia comportamentală, terapia comportamentală cognitivă și terapia psihodinamică.
Un model de psihoterapie bazat pe neuroștiință, numit “meloterapie neurologică” (NMT), este “bazat pe un model de percepție și producție a muzicii fundamentat de neurostiințe, luand in considerare influența muzicii asupra creierului și comportamentului”. Cu alte cuvinte, NMT studiază modul în care creierul reactioneaza in lipsa muzicii, modul în care creierul reactioneaza atunci cand ascultam muzica, măsoară diferențele și folosește aceste diferențe pentru a provoca schimbări în creier prin intermediul muzicii. După cum a spus Michael Thaut: “Creierul care se angajează în muzică se schimbă prin angajare in muzica “.
Abordarea Nordoff-Robbins in meloterapie
Paul Nordoff, absolvent al școlii Juilliard și profesor de muzică, a fost un pianist și compozitor care, după ce a văzut copiii cu dizabilități răspunzând atât de pozitiv la muzică, și-a abandonat cariera academică pentru a investiga în continuare posibilitatea muzicii ca mijloc de psihoterapie. Clive Robbins, un educator special, a colaborat cu Nordoff de peste 17 ani în explorarea și cercetarea efectelor muzicii asupra copiilor cu dizabilități – mai întâi în Regatul Unit și apoi în SUA în anii 1950 și 60. Proiectele lor pilot au inclus plasamente la unitățile de îngrijire pentru copiii cu autism și departamentele de psihiatrie pentru copii, unde au pus în aplicare programe pentru copii cu tulburări psihice, tulburări emoționale, întârzieri de dezvoltare și alte handicapuri. Succesul lor de a stabili un mijloc de comunicare și de relaționare cu copiii autiști de la Universitatea din Pennsylvania a dat naștere primei finanțări acordate de Institutul Național de Sănătate, precum și studiul de 5 ani “Proiectul de terapie muzicală pentru copiii psihopati sub șapte ani “. Mai multe publicații, inclusiv Terapia prin muzică pentru copiii cu handicap, Terapia muzicală creativă, Terapia muzicală în educația specială, precum și cărțile instrumentale și cântece pentru copii, au fost lansate în acest timp. Succesul lui Nordoff și al lui Robbins a devenit cunoscut în întreaga lume în comunitatea de sănătate mintală și au fost invitați să împărtășească concluziile lor și să ofere cursuri de pregătire printr-un un turneu internațional care a durat câțiva ani. Au fost acordate fonduri pentru a susține înființarea Centrului de terapie muzicală Nordoff Robbins în Marea Britanie în 1974.
La începutul anilor optzeci, în Australia a fost deschis un centru, iar în Germania și în alte țări au fost înființate diferite programe și institute de meloterapie. În Statele Unite, Centrul Nordoff-Robbins pentru meloterapie a fost înființat la Universitatea din New York în 1989. Abordarea Nordoff-Robbins, bazată pe convingerea că toată lumea este capabilă să găsească un înțeles in muzica și să beneficieze de experiența muzicală, este practicată acum de sute de psihoterapeuți pe plan internațional. Se axează pe crearea de muzică de către terapeut și client împreună. Sunt utilizate diferite tehnici pentru a se adapta tuturor capabilităților, astfel încât și persoanele care funcționează la nivel minimal să poată participa în mod activ.
Meloterapia Orff
Dezvoltata de Gertrude Orff la Kindezentrum München, meloterapia Orff este o altă abordare in domeniu. Această metodă este folosită în cazul copiilor cu probleme de dezvoltare, întârzieri și dizabilități. Domeniul pediatriei sociale a fost dezvoltat după cel de-al doilea război mondial în Germania de Theodor Hellbrügge, care a înțeles că nici un medicament nu a putut satisface nevoile complexe ale copiilor cu dizabilități.
Gertrude Orff a fost rugata să dezvolte o formă de terapie bazată pe abordarea lui Orff Schulwerk pentru a susține dezvoltarea emoțională a pacienților. Printre elementele abordate atât în terapia muzicală, cât și în abordările educaționale se numără înțelegerea prezentării muzicale holistice ca implicând cuvânt, sunet și mișcare; utilizarea atât a muzicii, cât și a jocului improvizat, furnizând un stimul creativ pentru copil, astfel incat să investigheze și să exploreze.
Instrumentele folosite in abordarea Orff includ instrumente cu tastatură și instrumente de percuție, ca mijloc de participare și interacțiune într-un cadru terapeutic. Meloterapeutul foloseste aspectele multisenzoriale ale muzicii pentru a satisface nevoile specifice ale copilului, cum ar fi senzația cât și auzul.
Fundamentele teoretice sunt influențate de accentul puternic pus pe integrarea socială și implicarea părinților în procesul terapeutic. Baza interacțiunii în această metodă este cunoscută sub numele de interacțiune responsabilă, în care psihoterapeutul întâlnește copilul la nivelul său și răspunde conform inițiativelor sale, combinând atât filosofiile umaniste, cât și filozofia psihologiei dezvoltării. Implicarea părinților în acest tip de interacțiune, prin participarea lor directă sau observarea tehnicilor terapeutului, oferă părinților idei despre cum să interacționeze în mod corespunzător cu copilul lor, favorizând astfel o relație pozitivă dintre părinți și copii.
Meloterapia Bonny
Bonny (1921 – 2010) a dezvoltat o abordare influențată de psihologia umanista și transpersonala, cunoscută sub numele de metoda Bonny de imagistică ghidata în muzică (GIM). Imagistica ghidată se referă la o tehnică care presupune utilizarea imageriei mentale. Meloterapeutul sugerează adesea o imagine relaxantă și concentrată și, prin utilizarea imaginației și a discuțiilor, își propune să găsească soluții constructive pentru a gestiona problemele. Bonny a aplicat această metodă psihoterapeutică în domeniul meloterapiei prin utilizarea muzicii ca mijloc de a îndruma pacientul către o stare mai înaltă a conștiinței, în care vindecarea și conștientizarea constructivă pot avea loc. Muzica este considerată “co-terapeut” din cauza importanței sale.
GIM cu copiii poate fi folosita în sedinte unu-la-unu sau de grup și implică tehnici de relaxare, identificare și împărtășire a stărilor personale, precum și improvizație pentru a descoperi sinele și pentru a stimula creșterea. Muzica este aleasa cu grijă pentru client, pe baza preferințelor muzicale și a scopurilor sedintei de psihoterapie. De obicei, o piesă clasică trebuie să reflecte vârsta și abilitățile atenționale ale copilului ca lungime și gen, iar o explicație completă a exercițiilor trebuie să fie oferită conform cu nivelul lor de înțelegere.
Utilizarea imagisticilor ghidate cu copii cu autism descrește comportamentele și hiperactivitatea stereotipică, sporește atenția și capacitatea de a urma instrucțiunile, precum și comunicarea inițiată de sine, atât verbală, cât și non-verbală.
Meloterapia cu copiii prematuri
Copiii prematuri sunt cei născuți la etapa de gestație de 37 săptămâni sau mai puțin. Acestia sunt supusi numeroaselor riscuri, cum ar fi modele anormale de respirație, scăderea grăsimii corporale și a țesutului muscular, precum și probleme legate de hrănire. Coordonarea suptului și respirația nu sunt adesea pe deplin dezvoltate. Îmbunătățirea dezvoltarii și a comportamentului sugarilor prematuri este direct legată de programele de stimulare și de intervențiile de care au beneficiat în timpul spitalizării, printre care meloterapia.
Comments are closed