În anii 1920 psihologul american Edward Thornlike a introdus conceptul de „inteligenţă socială” , iar ceva mai târziu David Wechster vorbea despre importanţa factorilor emoţionali în cadrul inteligenţei. Autorul a insistat asupra includerii tuturor aspectelor non – intelectuale ale inteligenţei. În 1948 cercetătorul american RWLeaper vorbea despre contribuţia „gândului emoţional” la gândul logic”. În 1955 Albert Ellis a fondat ceea ce urma să devină terapia raţional – emotivă, bazator pe procesele în care oamenii urmau să înveţe să îşi examineze emoţiile în manieră logică, raţională.
În sfârşit, în 1983, Howard Gardner de la Universitatea Harward, propunea conceptu de „inteligenţe multiple”, respectiv capacităţile intra-psihice, aptitudinea pentru introspecţie şi inteligenţa personală.
În 1990 a fost definit formal termenul de inteligenţă emoţională de către John Mayer (Universitatea New Hamshire) şi Peter Solovey (Unicersitatea Yala).
IQ şi EQ
IQ măsoară baza informaţională individuală a unei persoane – memorie, vocabular, coordonare vizuală şi motorie.
EQ se referă la domeniul intrapersonal, domeniul interpersonal, domeniul adaptibilităţii, domeniul controlării stressului şi domeniul stării generale, fiecare cu comportamentele sale, după cum urmează:
Domeniul intrapersonal (capacitatea de auto-cunoaştere şi auto-control): conştiinţa emoţională de sine (capacitatea persoanei de a recunoaşte cum se simte într-un anume fel, şi impactul comporatamentului său asupra altor persoane); caracterul asertiv (asertivitatea); independenţa (capacitatea de auto-control şi autodirecţionare); respectul de sine (cunoaşterea punctelor forte şi a celor vulnerabile, stima de sine); împlinirea de sine (recunoaşterea propriului potenţial)
Domeniul interpersonal (capacitatea de a interacţiona şi colabora cu alte persoane): empatia; responsabilitatea socială; relaţiile interpersonale (aptitudinea de a construi şi menţine relaţii.
Domeniul adaptabilităţii: testarea realităţii (capacitatea persoanei de a vedea lucrurile aşa cum sunt şi nu cum şi-ar dori să fie); flexibilitatea (adaptarea sentimentelor, gândurilor şi acţiunilor pe măsura scimbării condiţiilor; soluţionarea problemelor
Domeniul controlării stres-ului: toleranţa la stres; controlul impulsurilor
Domeniul stării generale: optimismul si fericirea
Comments are closed