Motivația pentru schimbare este un ingredient esențial pentru efectuarea unei schimbări psihoterapeutice. Literatura de specialitate recomandă următoarele intervenții psihoterapeutice pentru facilitarea schimbării și îmbunătățirea motivației clientului:
1. Crearea permisiunii: dacă cerem clientului permisiunea pentru a discuta ceva, îi vom comunica implicit că îl respectăm, iar clientul va avea o mai mare disponibilitate pentru a discuta despre schimbare: ”Putem vorbi puțin despre…?”, ”Am observat că de multe ori vă este teamă să începeți ceva nou; este OK să vorbim despre acest aspect?”
2. Validarea perspectivei pe care clientul o are asupra lumii: ”Știu că asta nu este foarte plăcut”, ”Înțeleg că asta poate fi dificil pentru dvs”, etc.
3. Furnizarea cât mai multor posibilități de alegere în cadrul contextului sau furnizarea unui raționament în situațiile în care nu pot fi asigurate posibilități de alegere: ”Încercarea activă de schimbare a comportamentului alimentar este foarte importantă. Chiar și pașii foarte mici în această direcție pot produce o diferență semnificativă, pentru că vă dați seama că aveți mai multă putere decât ați crezut”.
4. Discuția care evocă schimbarea: discuțiile despre schimbare se asociază cu succesul în psihoterapie. Nu vom ține un discurs clientului despre cât de important este să se schimbe, ci vom da clientului ocazia de a spune care sunt motivele sale pentru schimbare: ”Ce ați dori să fie diferit?”, ”Ce vă determină să credeți că aveți nevoie de o schimbare?”, ”Mă întreb cum v-aș putea ajuta să depășiți unele dintre dificultățile cu care vă confruntați”, ”Dacă ați decide să faceți o schimbare, ce ar trebui să faceți pentru ca acest lucru să se întâmple?”, ”Să presupunem că nu veți face nici o schimbare. Care este cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla?”, ”Dacă ați face o schimbare, cum ar fi viața dvs. diferită față de felul în care este astăzi?”
5. Întrebările deschise: permit o conversație mai profundă cu clientul, care ajută la transmiterea înțelegerii empatice. Pe de altă parte, întrebările închise sună ca un fel de interogatoriu: ”De câți ani beți atât de mult?”, ”De câte ori pe zi vă drogați?”, ”Câte atacuri de panică ați avut săptămâna aceasta?”, etc. Întrebările deschise încurajează clientul să vorbească și să își spună povestea: ”Spuneți-mi care sunt lucrurile care vă plac la… (comportamentul problematic)”, ”Ce vă face să credeți că este momentul pentru o schimbare?”, ”Spuneți-mi mai multe despre felul în care a început problema”, ”Ce v-a determinat să începeți psihoterapia?”
6. Ascultarea reflectivă: este instrumentul de bază în construirea empatiei, implicând ascultarea cu atenție a clientului, urmată de o interpretare rezonabilă a ceea ce spune clientul. Cu alte cuvinte, ne vom formula o ipoteză. Un alt scop al ascultării reflective este de a determina clientul să spună care sunt argumentele sale în favoarea schimbării și de a valida ceea ce spune și face clientul: ”Dacă înțeleg bine, ceea ce spuneți este că doriți să vă părăsiți soțul, dar, pe de altă parte, vă îngrijorează faptul că i-ați putea răni sentimentele prin ruperea relației. Îmi pot imagina cât vă este de dificil. Cum vă imaginați că vă veți simți, atât dvs. cât și soțul dvs., peste 5 ani, dacă lucrurile rămân neschimbate?”, ”Se pare că sunteți foarte supărat că nu ați discutat cu șeful dvs.”, ”Mie îmi sună ca și cum…”, ”Am sentimentul că vă simțiți presat să faceți o schimbare, dar nu sunteți sigur că acest lucru este posibil datorită dificultăților pe care le-ați întâmpinat în trecut.” A asculta ceea ce spune clientul poate să pară destul de evident, dar cu toate acestea de multe ori psihoterapeuții nu aud cu adevărat ceea ce spun clienții lor. Psihoterapeutul trebuie să creeze un spațiu sigur în care clientul să poată să își exploreze conflictele și dificultățile. A acorda putere clientului înseamnă să angajăm efectiv clientul în procesul terapeutic și să sprinjinim credința clientului că este capabil să facă o schimbare, că are idei și soluții;
7. Normalizarea: prin normalizare comunicăm clienților că este ceva uzual să avem dificultăți atunci când încercăm să facem o schimbare: ”Acest lucru nu este neobișnuit; cei mai mulți oameni fac mai multe încercări înainte de a face o schimbare”, ”Cei mai mulți oameni spun că se simt exact ca și dvs.: doresc să schimbe … (comportamentul problematic)… dar găsesc că acest lucru este dificil”
8. Echilibrul decizional: strategiile de echilibrare decizională se folosesc oricând în cursul tratamentului, clientului cerându-i-se să enumere aspectele pozitive și negative ale comportamentului său. Scopul este dublu: de a realiza că există anumite beneficii rezultate din comportamentul problematic și că schimbarea implică niște costuri: ”Care sunt lucrurile bune privitor la… (comportamentul problematic)? Pe de altă parte, care sunt lucrurile mai puțin bune în ce privește … (comportamentul problematic)?”
9. Abordarea Colombo: este utilizată pentru a scoate în evidență discrepanțele din discursul clientului și pentru a le da un sens. Numele abordării provine de la serialul TV Colombo din anii 1970 și se referă la întrebări privitoare la discrepanțe, fără a judeca sau a învinovăți clientul, însă prin juxtapunerea informațiilor contradictorii: ”Ajutați-mă să înțeleg. Pe de o parte spuneți că doriți să mențineți custodia copilului, dar pe de altă parte vă drogați împreună cu prietenul dvs. Mă întrebam dacă acest lucru nu va afecta faptul că vă luptați pentru custodie”
10. Afirmații pentru sprijinirea auto-eficacității: pentru că cei mai mulți clienți au puțină încredere în capacitatea lor de a se schimba, obiectivul este de a le insufla încrederea că schimbarea este posibilă: ”Se pare că v-ați străduit mult pentru a renunța la fumat, ceea ce este foarte diferit față de ceea ce ați făcut până acum. Cum ați reușit să faceți asta?”;
11. Afirmațiile: sunt declarații făcute de psihoterapeut prin care recunoaște succesele, punctele forte și eforturile clientului în direcția schimbării: ”Este clar că încercați cu adevărat să schimbați … ”, ”În ciuda tuturor obstacolelor, se pare că ați reușit să… ”, ”Implicarea dvs. este foarte clară prin… ”
Comments are closed