Psihologia si psihoterapia transpersonala
Psihologia transpersonală este o abordare a experienţei umane care recunoaşte experienţele care au loc în afara realităţii ca fiind o parte a funcţionării umane.
După Freud, dimensiunea inconştientă cuprinde detalii biografice cum sunt experienţele trecute, amintirile şi emoţiile care au fost vitale sau reprimate, dar exercită o influenţă puternică asupra experienţei şi comportamentului adultului. Astfel, scopul psihanalizei este acela de a elibera materialul inconştient care era inaccesibil, astfel încât să ajungă la nivel conştient.
Domeniul psihologiei transpersonale
Pe de altă parte, psihologia transpersonală este orientarea din domeniul psihologiei care se ocupă cu studiul experienţelor din stări de conştienţă neobişnuite în care sensul identităţii se extinde mai departe de graniţele uzuale ale eului personal sau istoriei individuale şi care cuprinde aspecte mai largi ale vieţii umane, psihismului şi universului.
Modelul transpersonal al psihicului uman
Modelul lui Grof (1988) asupra psihicului uman include nivelul biografic al amintirilor colective. Grof spunea că domeniul perinatal al psihismului cuprinde primele amintiri legate de naşterea biologică. În schimb, medicina susţine că asemenea amintiri timpurii nu sunt posibile. Se pare că aceste amintiri perinatale nu sunt literale, ci mai degrabă metaforice. Aceste “amintiri” au conotaţie mitologică şi simbolică si tind să se încadreze în patru tipare sau grupuri, numite matrici perinatale. Cele patru matrici perinatale sunt: universul amniotic, uniunea cosmică şi lipsa ieşirii, moartea şi lupta pentru renaştere. După Grof aceste teme se centrează pe scene de moarte şi renaştere simbolică, care au efect psihoterapeutic puternic.
Tipuri de experiente transpersonale
Grof susţine că experienţele transpersonale se impart în:
1.extensia experienţială în contextual realităţii spaţiu-timp, cuprinde experienţele care transcend barierele spaţiale şi include experienţa graniţelor dintre indivizi şi universal care nu este fix şi absolute. Exemple din această categorie sunt:
Experienţa ‘realităţii duale’ – o experienţă în care graniţele normale percepute ale eului sunt simţite ca fiind transcedentale.
Senzaţia de fuziune cu o altă persoană
Identificarea cu alte persoane, animale, plante sau procese botanice.
Experienţa transcedentării timpului liniar.
Asemenea experienţe pot implica amintirile embrionice sau ancestrale care sunt caracterizate de senzaţia regresiei istorice în perioada care preced concepţia individului. În această categorie se înscriu şi experienţele regresiei într-o viaţă anterioară.
2.extensia experienţială mai departe de realitate – conştiinţa pare să treacă mai departe de lumea fenomenologică şi conţinutul spaţiul- timp aşa cum este perceput în viaţa de zi cu zi. În această categorie se găsesc experienţe precum comunicarea cu morţii sau experienţele chakrelor şi ‘trezirea Kundalini’, aurele şi alte manifestări energetice . Tot în această categorie de experienţe se înscriu ghizii spirituali sub formă umană sau animală şi entităţi super –umane. Uneori există experienţa aventurilor în universuri diferite de al nostru. Grof (1988), Walsh (1989) şi Halmer (1980) spun că experienţa stărilor neobişnuite de conştienţă relevă realităţi care nu sunt valide ştiinţific.
Talt (1971, 1975) folosea termenul de conştienţă modificată pentru a descrie constienţa aflată mai departe de eul personal. Experienţele sale au fost în acord cu descrierea de către Grof a experienţelor din stările de conştienţă neobişnuite, cum sunt transcedenţa spaţiu timp, experienţele mistice, energia de tip non –fizic care se scurge prin corp, identificarea cu alţii şi experienţa unităţii totale cu universul. Se susţine că datorită naşterii transcedentale a acestor experienţe ele reprezintă o provocare serioasă adusă presupunerilor care formează realitatea în lumea ştiinţifică.
Presupunerea psihologiei transpersonale cum ca stările conştienţă neobişnuită dau naştere experienţei dimensiunilor realităţii aflate în afara realităţii acceptate este sprijinită de tradiţiile şamanice -Knight(1996). Tradiţia şamanică utilizează metode străvechi de transformare a conştienţei pentru a accesa alte forme ale realităţii care sunt considerate dimensiuni importante ale existenţei. În 1964 Mircea Eliade spunea că arheologia ne arată că tradiţia şamanismului are o vechime de câteva mii de ani. Şamanii erau cei care accesau stările de conştienţă neobişnuite, numite de către ei ‘starea de conştienţă şamanică’.(Horner, 1980). Această stare de conştienţă şamanică este indusă de izolare, deprivare de somn, înfometare sau sunete ritmice.
Pe de altă parte, psihanaliştii susţin că asemenea experienţe de tip religios sunt expresia mecanismelor de apărare sau a patologiei severe. Experienţele transcedentale sunt privite de psihanalişti ca regresii patologice de proporţii aproape psihotice. Mulţi psihologi şi antropologi consideră că şamanii au tulburări psihologice din cauză că prezintă perioade de comportament bizar, pretind că pot comunica cu spiritele sau au viziuni.
Teoria psihologiei transpersonale nu se potriveşte cu viziunea Cartesiană asupra lumii, în această accepţiune totul fiind explicat în termeni foarte simpli de realitate obiectivă. Grof pe de altă parte arată că experienţele transpersonale permit accesul experienţial la viitor, în timp ce ştiinţa Cartesiană neagă posibilitatea trăirii viitorului. Alte experienţe transpersonale permit accesul experienţial la nivele de conştientă în care identitatea proprie este trăită ca fiind în mai multe locuri în acelaşi timp. Acest concept este congruent cu cel al psihologiei cuantice moderne.
Comments are closed