În meloterapie, improvizația este definită ca un proces în care clientul și terapeutul se raportează unul la celălalt. Clientul realizează muzică, improvizație muzicală, în timp ce cânta, creând, fără îndoială, o melodie, ritm, cântec sau piesă instrumentală. În improvizația clinică, clientul și psihoterapeutul (sau clientul și alți clienți) relaționează unul cu altul prin muzică. Improvizarea poate să apară în mod individual, într-un duet sau într-un grup. Clientul poate folosi orice mediu muzical sau non-muzical în limitele capacităților sale. Mijloacele muzicale includ voce, sunet corporal, percuție și instrumente. Mediile non-muzicale pot consta în imagini, titluri și povestiri.
Improvizatia si meloterapia
Muzica este un proces sistematic; nu este o serie de evenimente aleatorii. Sistematic înseamnă că terapia muzicală este “intenționată, organizată, metodică, bazată pe cunoaștere și reglementată” (Bruscia 1998). Una dintre cele mai importante caracteristici sunt procesele sale metodice. Metodica înseamnă că meloterapia se desfășoară întotdeauna într-o manieră ordonată. Aceasta implică trei etape de bază: evaluarea, planificarea si tratamentul. Tratamentul face parte dintr-un proces de terapie muzicală în care terapeutul îl angajează pe client în diferite experiențe muzicale, folosind metode specifice și tehnici în timp. La planificarea tratamentului, meloterapeutul trebuie să selecteze tipurile de muzică și experiențe muzicale care vor fi cele mai relevante pentru client. Există patru tipuri de experiențe muzicale sau metode în care un client poate fi angajat: ascultare, re-creație, compoziție și improvizație.
Caracteristicile improvizatiei in meloterapie
Improvizația clinică este un proces generativ și creativ de intervenție muzicală care implică crearea spontană a sunetelor și a muzicii de către client. Îl ajută pe client să exploreze aspecte ale sinelui, în raport cu ceilalți, într-un mod adecvat. Improvizația generează, de asemenea, forme muzicale noi și individualizate. Folosirea improvizării muzicale într-un cadru terapeutic poate crește independența. Utilizarea interactivă a improvizațiilor facilitează rezolvarea problemelor, deoarece este mai degrabă flexibilă decât predeterminată. Implicarea unui client implicat într-o experiență improvizată poate dezvolta abilități sociale și interacțiune.
Obiectivele clinice ale experiențelor de improvizație
Obiectivele clinice care pot fi obținute prin improvizație sunt următoarele:
– Stabiliți un canal nonverbal de comunicare și un pod către comunicarea verbală
– Asigurați-vă un mijloc de auto-exprimare și de formare a identității
– Explorați diferite aspecte ale sinelui față de ceilalți
– Dezvoltați capacitatea de intimitate interpersonală
– Dezvoltați abilitățile de grup
– Dezvoltați creativitatea, libertatea expresivă și jocul cu diferite grade de structură
– Stimulează și dezvoltă simțurile
– Dezvoltați abilitățile perceptuale și cognitive
Metode improvizante și variațiile lor
Improvizarea poate fi realizată atât cu referințe muzicale, cât și fără referințe muzicale. Îmbunătățirile improvizate sunt cele în care clientul improvizează pentru a reprezenta o referință non-muzicală (de exemplu, un eveniment, un sentiment, o imagine, o relație etc.). Improvizatiile non-referntiale sunt cele în care clientul improvizează fără referire la altceva decât sunetul sau muzica.
Tehnici terapeutice de bază
Bruscia (1987) și Wigram (2004) au propus o varietate de tehnici de improvizație. Dintre acestea, există câteva tehnici terapeutice majore. Imitarea este o tehnică de bază pentru empatie, în care meloterapeutul copiază sau repetă răspunsul unui client. Meloterapeutul se concentrează pe orice sunet, ritm, interval sau chiar expresie facială. Reflectarea este o tehnică în care meloterapeutul exprimă aceleași stări sau sentimente care au fost prezentate de client. Dialogul este un proces prin care meloterapeutul si clientul comunica prin improvizatiile lor. Insotirea este varianta in care meloterapeutul sustine improvizatia clientului, oferind un acompaniament.
Integrarea metodelor terapeutice in meloterapie
In meloterapie este important sa existe o varietate de tipuri de sedinte, improvizatia fiind efectuata prin cel putin doua-trei metode. Elementul esential este flexibilitatea.
Comments are closed