„Un împărat credea că este o vacă şi uitase complet că este o fiinţă umană. Aşa că mugea ca un bou şi implora: „Veniţi, luaţi-mă, măcelăriţi-mă şi folosiţi-mi carnea.” Trimiţând înapoi toată mâncarea ce îi era adusă, nu mânca nimic. „De ce nu mă duceţi la păşunile verzi, să pot mânca aşa cum ar trebui să o facă o vacă?” întreba el. Fiindcă nu mai mânca nimic, slăbi mereu, până n-a mai fost decât un schelet. Fiindcă nu au fost de folos nici o metodă şi nici un medicament, Avicena a fost chemat pentru sfat. El a pus să i se transmită regelui că un măcelar va veni să îl omoare, să îi taie carnea şi să o dea oamenilor să o mănânce. Când bolnavul auzi acestea, fu fericit peste măsură şi îşi aşteptă, tânjind, moartea. În ziua stabilită Avicena s-a apropiat de rege. Şi-a atârnat cuţitul de măcelar şi a strigat cu o voce înfiorătoare: „Unde e vaca, să o pot în sfârşit omorî!” Regele scoase muuu, ca măcelarul să ştie unde este animalul de sacrificat. Atunci Avicena, porunci cu voce tare: „Aduceţi animalul încoace; legaţi-l ca să-i pot tăia capul.” Dar, înainte să taie cu cuţitul, a cercetat carnea şi grăsimea de la pieptul şi stomacul animalului, cum fac în mod obişnuit măcelarii. Dar apoi strigă cu voce tare: „Nu, nu! această vacă nu este destul de matură spre a fi omorâtă. E mult prea slabă. Luaţi-o, îngrăşaţi-o. Cînd va fi la greutatea potrivită, voi veni iarăşi.” Bolnava mâncă tot ce i se punea dinainte, căci spera că va fi omorâtă în curând. Îşi recăpătă greutatea starea i se îmbunătăţi vizibil şi îşi redobândi sănătatea, datorită îngrijirii lui Avicena.”
Comments are closed