Primii psihanaliști considerau că visele sunt instrumente puternice în procesul de aducerea dorințelor și motivațiilor inconștiente în lumina zilei. Freud s-a referit la vis ca fiind ”calea regală” către inconștient și sugerează că funcția primară a viselor este satisfacerea dorințelor primitive și infantile (Freud, 1900/1966). Carl Jung a văzut, de asemenea, visele ca sursă de informații inconștiente, dar spre deosebire de Freud, a considerat visele ca oferind acces la diferite straturi ale inconștientului. Conținutul inconștient ar fi putut fi o dată conștient și uitat, în plus putând avea conținut arhetipal.
Funcția generală a viselor este de a încerca sa restabileasca echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui material oniric care reconstituie subtil echilibrul total al întregului nostru psihic. Este ceea ce se numește funcție complementară (sau de compensare). Visele, așadar, pot uneori să anunțe anumite situații cu mult mai înainte ca ele să se producă. Acesta nu este în mod necesar un miracol sau o profeție. Multe nenorociri din viața noastră au o poveste inconștientă lungă. Noi ne îndreptăm treptat spre aceste dezastre fără să ne dăm seama de pericolul care se acumulează. Dar ceea ce scapă minții noastre este adeseori perceput de inconștient, iar el ne poate transmite informații prin intermediul visului. Visele acționează uneori ca si Oracolul din Delfi, care spune regelui Cresus că dacă va traversa Halys va distruge o mare împarăție. Și numai după ce a suferit o înfrângere totală nefericitul a înțeles că împărăția respectivă era a sa.
Comments are closed