“Imaginea în mişcare”, filmul, ca artă ce îmbină pictura, teatrul şi muzica, poate constitui o intervenţie psihoterapeutică în sine, care permite clienţilor să evalueze vizual interacţiunea personajelor în film, mediul lor, problemele personale, realizând astfel o punte de pe care se poate realiza transformarea psihoterapeutică pozitivă.
Cinematerapia se bazează pe disociere, identificare, internalizare şi transfer. A privi un film este o experienţă similară imageriei ghidate în hipnoză. Identificarea ajută clientul să-şi reactualizeze resursele interioare şi metafora cinematografică este purtătoarea unui mesaj ţintit.
De exemplu “Frida”, filmul despre viaţa pictoriţei mexicane Frida Kahlo, în regia lui Julie Taymor (2002), aduce în prim-plan acceptarea de sine, precum şi transformarea personală. Mesajul este: nu putem merge prea repede, astfel că putem aştepta…
Cinematerapia foloseşte diferite filme în terapia a diverse probleme de prezentare, existând liste de filme cu indicaţii privitoare la utilizarea lor.
Atunci când urmărim un film privim o versiune a realităţii în care iluzia este acceptată ca reală. Filmul nostru interior spune povestea lumii noastre interne şi externe, iar ecranul pe care se derulează depinde de mecanismele de coping, starea emoţională, prejudecăţi, valori şi filozofie personală,astfel încât nu întâmplător în psihoterapie se folosesc fraze de genul: “ Lasă să se deruleze filmul imaginaţiei tale…”
Comments are closed