Emoţiile puternice în general şi în mod special teama, furia şi tristeţea au fost asociate cu angina pectorală, infarctul miocardic şi moartea cardiacă subită. Deşi este cunoscut la ora actuală faptul că că aceşti factori intervin în epistologia bolilor cardiace „mecanismele” psihologice şi comportamentale prin care apare boala cardiacă nu au fost încă complet elucidate. Se pare că factorii psihologici/comportamentali au în comun efectul reducerii capacităţii de modulare cardiacă autonomă, iar reducerea controlului cardiac autonom se asociază cu o creştere a variabilităţii presiunii sangvine, ceea ce are ca efect asupra arterelor coronare, contribuind la formarea plăcilor de aterom, ruptura plăcilor şi evenimente coronatiene acute.
Principalii fatori psihologici de apariţia bolii coronatiene sunt nerăbdarea, ostilitatea şi competitivitatea (tipul A). În plus anxietatea şi depresia par a fi de asemenea corelate pozitiv cu bola coronariană. Ostilitatea este un factor predictiv al bolii coronariene, fiind de asemenea asociată cu creşterea reactivităţii cardiovasculare la confruntările psihologice. Multe studii indică faptul că depresia este un factor de risc semnificativ pentru boala coronariană, infarctul miocardic acut li mortalitatea cardiacă. Pacienţii depresivi după I.M.A. au o mortalitate semnificativ mai mare comparativ cu pacienţii nedepresivi (Sloan şi colab., 1999). Emoţiile negative sunt un factor predictiv pentru progresia aterosclerozei carotidiene la bărbaţii hipertensivi. Anxietatea post – I.M.A. se asociază cu un risc crescut de ischemie cardiacă şi aritmii. Stresul mental zilnic, incluzând sentiemntele de tensiune şi tristeţe cresc semnificativ riscul de ischemie miocardică în ora imediat următoare – IMA. Managementul cognitiv-comportamental al stresului la pacienţii cu ischemie miocardică tranzitorie reduce rata de evenimente coronariene comparativ cu persoanele care primesc îngrijiri standard sau fac exerciţii fizice.
Ostilitatea, depresia şi anxietatea se asociază cu dereglări ale sistemului nervos autonom. La subiecţii normali cu vârsta sub 40 de ani ostilitatea este în relaţie inversă cu frecvenţa cardiacă şi variabilitatea frecvenţei cardiace în timpul zilei (Sloan şi colab., 1999). Conform ipotezei tranzacţionale a lui Smith indivizii ostili interacţionează cu mediull astfel încât să creeze conflicte interpersonale, ceea ce se întâmplă pe parcursul zilei. Ostilitatea se asociază cu scăderea efectului vagal androgenic la efectele & – adreneorgice şi cu scăderea reactivităţii vagale la stimulii vagonimetici.
Comments are closed