Cercetatorii au gasit ca exista abnormalitati in felul in care copiii pacientilor cu schizofrenie percep modul in care se misca, precum si felul in care miscarea se leaga de vedere, atingere, auz si orientare. Aceasta abilitate poarta numele de integrare intermodala si formeaza baza sinelui, precum si a abilitatilor mentale si motorii complexe in decursul vietii, unele dintre acestea fiind afectate in cazul pacientilor cu schizofrenie.
Ca urmare, este posibil ca esecul in dezvoltarea integrarii intermodale sa fie o trasatura care precede aparitia schizofreniei, fiind manifesta inca din stadiile developmentale timpurii, inainte ca modificarile din psihoza sa fie observabile.
Abnormalitatile timpurii ale integrarii intermodale in relatie cu sinele si cu obiectele indica vulnerabilitatea la schizofrenie, in timp ce disfunctiile integrarii intermodale in relatie cu interactiunile sociale sunt factori de risc pentru psihoze in general.
Abnormalitatile integrarii intermodale la copil au fost studiate in trei domenii: raspunsul fata de propriul corp (inspectarea propriilor maini, raspunsul jucaus), obiecte (interesul sustinut fata de jucarii, urmarirea unei mingi) si interactiunile sociale (zambetul social atunci cand copilul isi recunoaste mama). Copiii care au parinti schizofreni au scor de integrare intermodala la obiecte cu 36% mai mare decat copiii cu parinti sanatosi. De asemenea, acesti copii au o integrare intermodala de 3 ori mai scazuta la itemii legati de propriul corp.
Se pare ca modificarile integrarii intermodale reflecta starea premorbida de schizofrenie, astfel ca in timp pot fi dezvoltate strategii de preventie non-invazive, care sa contribuie la imbuntatirea functionarii acestor copii.
Comments are closed