Disciplinarea copilului

Cuvantul disciplina se refera la impartasirea de cunostinte si abilitati, sau cu alte cuvinte la a preda ceva. Disciplina este folosita de parinti pentru a-si invata copiii despre expectante si principii. Copiii au nevoie de disciplina pentru a diferentia ceea ce este bine de ceea ce este rau si pentru a creste in siguranta. Disciplinarea copilului implica recompense si pedepse, astfel incat sunt dezvoltate comportamentele dezirabile si descurajate comportamentele indezirabile.

Tipuri de parinti

Exista mai multe tipuri de parinti, functie de modul in care folosesc disciplina cu copiii: parintii autoritarieni, parintii autoritari, parintii indulgenti si parintii indiferenti.

Parintii autoritarieni sunt aceia care folosesc disciplina orientata pe scop, ferma si rationala, in care se accentueaza dezvoltarea intr-o directie care sa fie benefica copilului. Acesti parinti considera ca este importanta autonomia copilului si libertatea sa, dar isi asuma responsabilitatea pentru comportamentul copilului. “Traiesti in casa mea, deci urmezi regulile mele”, este afirmatia care se potriveste cel mai bine parintilor autoritarieni.

Parintii autoritari sunt aceia care folosesc disciplina in forta, absoluta si bazata pe pedepse, si care valorizeaza obedienta si conformismul copilului. Acesti parinti cred ca este responsabilitatea lor sa invete copilul cum e mai bine sa procedeze si ca un copil nu are dreptul sa contrazica parintii. Astfel, dorintele copilului nu sunt luate in considerare, pentru ca “parintii stiu mai bine”.

Parintii indulgenti sunt acei parinti care sunt preocupati in primul rand de fericirea copilului. Se poarta intr-un mod acceptant, benign si intrucatva pasiv in ce priveste disciplina. Acesti parinti au tendinta de a-si rasfata copilul.

Parintii indiferenti nu cer mare lucru copilului si nici nu reactioneaza la ceea ce face copilul. Acesti parinti incearca sa minimalizeze timpul si energia care trebuie investite in interactiunea cu copilul. In cazuri extreme se poate ajunge la neglijarea copilului. Parintii indiferenti cer foarte putin de la copiii lor si tind sa nu se implice in viata lor. Aceasta nu pentru ca nu isi iubesc copiii, ci pentru ca au credinta ca un copil trebuie sa aiba propria sa viata, cu foarte putin control parental.

Disciplina fara pedepse fizice

Disciplina care nu implica pedepse fizice se realizeaza prin metode punitive sau nepunitive, neincluzand forme de pedeapsa corporala (lovire, etc). O singura forma de disciplina, oricare ar fi ea, se uzeaza insa in timp, fenomen numit de psihologi habituare. Astfel, nici o metoda de disciplinare nu este exclusiva.

Reguli de disciplinare:

Disciplina se face aratand in acelasi timp copilului ca il iubim

Ascultare si comunicare

Centrare pe comportament, nu pe copil

Raspuns imediat (nu disciplinam copilul pentru ceva ce a facut acum o saptamana)

Fiti realisti (daca ii spunem copilului ca nu are voie sa se joace pe calculator timp de un an, asta nu are nici o valoare. Stabiliti limite realiste: 3 zile, o saptamana, etc).

Ramaneti calm, nu urlati la copil- nu veti rezolva nimic

Nu raniti copilul si nu il bateti

Stabiliti limite clare

Fiti cinstit

Fiti constant (nu il lasati o data sa faca un lucru si altadata nu. Asta nu face decat sa confuzeze copilul: e voie sa fac asta sau nu?)

Fiti creativ

Stabiliti reguli

Modelati comportamentul copilului prin propriul comportament

Faceti “contracte” comportamentale cu copilul

Nu apelati la lucruri de genul: daca faci asta, iti cumpar asta. Acest mod de a pune problema nu e disciplina, este incurajarea lipsei de motivatie interna.