Ajahn Chah avea obiceiul ca, tinand în mană un pahar, să întrebe:
– Puteti vedea crăpătura din sticla paharului?
Prima dată cand a auzit întrebarea, Ajahn Brahm (care pe atunci era un simplu călugăr) s-a gandit „Nu văd nici urmă de crăpătură! Poate că Ajahn Chah ar trebui să-şi schimbe ochelarii!”
Dar Ajahn Chah a continuat:
– O puteti vedea? E o crăpătură microscopică!
Si a continuat:
– E acolo! Pentru că, într-o zi, cineva va scăpa acest pahar. Sau îl va lovi. Si acea crăpătură se va ivi, iar paharul se va sparge în cioburi! Aceasta e natura sticlei – e impermanentă. E minunat să stii că în sticlă există o crăpătură. Pentru că, dacă paharul ar fi din plastic, ai putea să-l scapi, să-l arunci sau să-l lovesti – n-ar mai fi nevoie să fii grijuliu. Pentru că e incasabil! Dar, pentru că e fragil si se poate sparge oricand, trebuie să avem grijă cum ne purtăm cu el, să-l spălăm cu grijă si să-l punem într-un loc sigur. Pentru că e fragil.”
Comments are closed