Cand mi-am inceput formarea in psihoterapie, in urma cu 17 ani, eram destul de confuza privitor la jargonul folosit in domeniu si la studiile pe care trebuia sa le am: nu era clar daca am nevoie de masterat, doctorat, formare sau altceva. Eram pierduta si in multitudinea de scoli de formare: de la psihoterapie cognitiv-comportamentala la psihanaliza, gama potentialelor alegeri era foarte mare. Ca sa nu mai spunem ca nu imi era clar care e diferenta intre un psihanalist de exemplu si un psihoterapeut de orientare psihodinamica. Asa ca, dupa multi ani de formare, psihoterapie si experienta ca formator si supervizor, cred ca este important sa clarific o serie de aspecte de acest gen.
Primul pas este sa te hotarasti ce anume doresti sa devii: psihoterapeut, consilier sau coach? Ca psihoterapeut vei lucra cu intreaga gama de probleme si patologii din sfera sanatatii mentale, de la dificultatile in relationarea cu partenerul si pana la tratamentul schizofreniei. Daca iti place psihoptaologia majora si abia astepti sa ai clienti/pacienti cu tulburari de personalitate si depresie majora, atunci domeniul indicat pentru tine este psihoterapia. Pe de alta parte, daca consideri ca ai dori sa lucrezi cu probleme cotidiene si dificultati emotionale care sa nu includa patologia severa, atunci poti alege sa devii consilier. Spre deosebire de psihoterapeut, consilierul nu trateaza patologii cum ar fi spectrul schizofreniei, tulburarile de personalitate, depresia majora, tulburarile disociative. Iar daca preferi sa lucrezi la nivelul modificarilor comportamentale si in mediul organizational, in care sa gasesti solutii de cooperare intre membrii unei echipe si sa ajuti la dezvoltarea unei organizatii, ti se potriveste specializarea in coaching.
Pentru a deveni psihoterapeut, consilier sau coach nu ai nevoie de masterat sau doctorat, ci de formare in psihoterapie, consiliere sau coaching. Formarea se desfasoara in cadrul asociatiilor profesionale acreditate de Colegiul Psihologilor din Romania. In plus, nu e rau sa alegi o asociatie profesionala care sa fie acreditata si de catre Federatia Romana de Psihoterapie si asociatia europeana de profil. Urmand formarea in cadrul unei asociatii profesionale, vei primi un aviz de libera practica in domeniul ales.
O formare in psihoterapie are durata minima de 4 ani si maxima de 7 ani. De exemplu, formarea in psihoterapie integrativa are durata de 5 ani. Dupa primii 3 ani de formare vei putea incepe sa lucrezi ca psihoterapeut sub supervizare.
Ramane insa intrebarea: ce formare in psihoterapie sa alegi? Daca esti o persoana foarte structurata si careia ii plac planurile de tratament foarte exacte, cel mai probabil ca ar fi indicat sa faci formare in psihoterapie cognitiv-comportamentala. Daca esti mai degraba atras de interpretari si aspecte psihodinamice, ti s-ar potrivi o formare in psihoterapie psihanalitica. Daca esti interesat de ambele laturi, atat structura, cat si interpretare si analiza, cel mai probabil ti-ar fi utila formarea in psihoterapie integrativa. Bineinteles, fiind formator si supervizor in psihoterapie integrativa, personal recomand formarea in psihoterapie integrativa, care integreaza aspecte din multe abordari psihoterapeutice intr-un cadru teoretic coerent.
Comments are closed