Art-terapia se poate concentra asupra procesului de creație artistică în sine, ca terapie sau asupra analizei expresiei artistice prin interactiunea dintre client si psihoterapeut. Abordarea psihanalitică a fost una dintre primele forme de art-terapie si implică procesul de transfer între psihoterapeut și client. Psihoterapeutul interpretează expresia simbolică a clientului ca fiind comunicată în artă și intrepreteaza impreuna cu clientul. La ora actuala insa, analiza transferului nu mai este întotdeauna o componentă a art-terapiei.
Art-terapia actuala include un număr mare de alte abordări, cum ar fi centrata pe persoana, cognitiva, comportamentala, Gestalt, narativa, adleriana și familiala. Principiile art-terapiei implică umanismul, creativitatea, reconcilierea conflictelor emoționale, stimularea conștiinței de sine și creșterea personală.
Definitia art-terapiei
Asociația britanică de art-terapie definește psihoterapia prin arta ca fiind “o formă de psihoterapie care folosește mijloacele de artă ca mod principal de exprimare și comunicare”.
Asociația Americană de Terapie prin Artă definește art-terapia ca fiind: “o profesie legata de sănătatea mintală integrată și servicii umane care îmbogățește viața indivizilor, familiilor și comunităților prin artă activă, proces creativ, teorie psihologică aplicată și experiență umană într-o relație psihoterapeutică”.
Istoria art-terapiei
Desi art-terapia este o disciplină psihoterapeutică relativ tânără, rădăcinile sale se află în folosirea artelor în “tratamentul moral” al pacienților psihiatrici la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Art-terapia, ca profesie, a început la mijlocul secolului al XX-lea, aparând în mod independent în SUA si Europa.
Artistul britanic Adrian Hill a inventat termenul de art-terapieîn 1942. Hill, recuperându-se dupa tuberculoză într-un sanatoriu, a descoperit beneficiile terapeutice ale desenului și picturii în timpul convalescentei. El a scris că valoarea art-terapiei se bazează pe “cuprinderea totală a minții (precum și a degetelor) … eliberarea energiei creative a pacientului frecvent inhibat”, care a permis pacientului să “construiască o apărare puternică împotriva nenorocirilor sale”.
Edward Adamson, “tatăl art-terapiei în Marea Britanie”, demobilizat după cel de-al doilea război mondial, s-a alăturat lui Adrian Hill pentru a extinde munca lui Hill in spitalele britanice. Alți susținători timpurii ai art-terapiei din Marea Britanie ii includ pe E. M. Lyddiatt, Michael Edwards, Diana Raphael-Halliday și Rita Simon. Asociația Britanică de Art-terapie a fost înființată în 1964.
Pionierii art-terapiei din S.U.A., Margaret Naumburg și Edith Kramer, au început să practice aproape în același timp cu Hill. Naumburg, un educator, a afirmat că “terapia artistică este orientată psihanalitic” și că expresia liberă a artei “devine o formă de discurs simbolic care … conduce la o creștere a verbalizării în cursul terapiei”. Edith Kramer a subliniat importanța procesului creativ, a apărării psihologice și a calității artistice, scriind că “sublimarea se realizează atunci când sunt create forme care conțin cu succes … furie, anxietate sau durere”. Alți susținători timpurii ai art-terapiei în Statele Unite Statele ii includ pe Elinor Ulman, Robert “Bob” Ault și Judith Rubin. Asociația Americană de Terapie prin Artă a fost înființată în 1969.
Asociații profesionale naționale de art-terapie există în multe țări, inclusiv Brazilia, Canada, Finlanda, Israel, Japonia, Olanda, România, Coreea de Sud și Suedia. Rețelele internaționale contribuie la stabilirea standardelor de educație și de practică.
Utilizarea art-terapiei
Art-terapia este folosită în multe situații clinice și în alte medii cu populații diferite. Art-terapia este utilizata și în medii non-clinice, precum și în studiouri de artă și în ateliere de dezvoltare a creativității. Art-terapeutii aleg materiale și intervenții adecvate nevoilor clienților și sedintelor de psihoterapie pentru a atinge obiectivele terapeutice. Ei folosesc procesul creativ pentru a-și ajuta clienții să facă față stresului, să prelucreze experiențe traumatizante, să-și sporească abilitățile cognitive, de memorie și neurosensoriale, să îmbunătățească relațiile interpersonale și să realizeze o mai mare auto-împlinire. Activitățile pe care un art-terapeut alege să le facă cu clienții depind de o varietate de factori, cum ar fi starea lor mentală sau vârsta. Mulți art-terapeuti se bazează pe imagini din resurse precum ARAS (Arhiva pentru Cercetare în Simbolismul Arhetipal) pentru a încorpora arta și simbolurile istorice în munca lor cu pacienții. Art-terapeutii combină metodele de terapie artistică cu modalitățile psihoterapeutice de bază în tratamentul lor. Principalele utilizari ale art-terapiei sunt:
– Trauma la copii, pentru stimularea rezistenței și creșterii prin auto-exprimare
– Boli generale: arta și procesul creativ pot ajuta la multe boli (cancer, boli de inimă, gripa, etc.). Oamenii pot scăpa de efectele emoționale ale bolii prin arta și multe metode creative.
– Uneori oamenii nu pot exprima modul în care se simt, deoarece poate fi dificil de pus în cuvinte, iar arta poate ajuta oamenii să-și exprime experiențele. În timpul art-terapiei oamenii pot explora experiențele trecute, prezente și viitoare folosind arta ca formă de coping”. Arta poate fi un refugiu pentru emoțiile intense asociate cu boala; nu există limite imaginației în găsirea unor modalități creative de exprimare a emoțiilor.
– Spitalele au început să studieze influența artelor asupra îngrijirii pacienților și au descoperit că participanții la programele de artă au mai multă vitalitate și mai puține complicații.
– Diagnosticarea cancerului: arta este un mecanism de coping și un instrument pentru a crea o identitate pozitivă. Programele de art terapie au ajutat pacientii să-și recapete o identitate în afara faptului că au avut cancer, au diminuat durerea emoțională a luptei lor cu cancerul, și, de asemenea, le-au oferit speranțe pentru viitor. Studiile arata ca lucrul cu diferite tipuri de artă vizuală (textile, carti, colaje, ceramică, acuarelă, acrilice) ajuta in lupta cu cancerul in 4 modalitati principale. În primul rând, ajuta pacientii să se concentreze asupra experiențelor pozitive de viață, ameliorând preocuparea lor continuă privitoare la cancer. În al doilea rând, le-a îmbunătățit valoarea de sine și identitatea. În al treilea rând, le-a permis să mențină o identitate socială care s-a opus definirii prin cancer. Si nu in cele din urmă, le-a permis să-și exprime sentimentele într-un mod simbolic, în special în timpul chimioterapiei. Studiile au arătat, de asemenea, ca distresul emoțional al pacienților cu cancer a fost redus atunci când se utilizează procesul creativ. De asemenea, art-terapia poate oferi un sentiment de “sens al vietii” din cauza actului fizic de a crea arta. În plus, art-terapia a îmbunătățit nivelurile de motivație, abilitățile de a discuta despre sănătatea emoțională și fizică, bunăstarea generală și creșterea calității vieții globale la pacienții cu cancer.
– Sindromul de stres post-traumatic si traumele rezultate in urma dezastrelor: Terapia prin artă a fost utilizată într-o varietate de experiențe traumatice, inclusiv în cazul dezastrelor și al intervenției în caz de criză. Unele strategii pentru a lucra cu victimele dezastrelor includ: evaluarea tulburărilor de stres posttraumatic (PTSD), normalizarea sentimentelor, modelarea abilităților de coping, promovarea abilităților de relaxare, crearea unei rețele de asistență socială, și creșterea sentimentului de securitate și stabilitate.
– Dementa: art-terapia aduce beneficii în ceea ce privește calitatea vieții.
– Autismul: art-terapia a fost mult studiata în autism începând cu 2011.
– Schizofrenia.
Scopul art-terapiei
Scopul terapiei artistice este, în esență, unul de vindecare. Art-terapia poate fi aplicată cu succes clienților cu probleme fizice, mentale sau emoționale, diverse boli și tulburări. Orice tip de artă vizuală și mediu artistic poate fi folosit în procesul terapeutic, inclusiv pictura, desenarea, sculptura, fotografia și arta digitală.
Un mecanism de învățare in art-terapie este prin întărirea conexiunilor neuronale. În majoritatea sedintelor de art-terapie, accentul se pune pe experiența interioară a clientului – sentimentele, percepțiile și imaginația sale. În timp ce terapia artistică poate implica abilități de învățare sau tehnici de artă, accentul este în primul rând asupra dezvoltării și exprimării imaginilor care vin din interiorul persoanei, mai degrabă decât pe cele pe care le vede în lumea exterioară.
Art-terapia este adesea oferită în școli ca formă de terapie pentru copii datorită creativității și interesului lor pentru artă ca mijloc de exprimare. Terapia poate aduce beneficii copiilor cu o varietate de probleme, cum ar fi dizabilitățile de învățare, tulburările de vorbire și limbaj, tulburările comportamentale și alte tulburări emoționale care ar putea împiedica învățarea.
Comments are closed