Abordarea Chace,denumită după Marian Chace (1896-1970), promotor al terapiei prin dans și mișcare, susține că dansul este o formă de comunicare care îndeplinește o nevoie umană fundamentală.
Activitatea musculară care exprimă emoțiile constituie substratul dansului, iar dansul fiind un mijloc de structurare și organizare a unei asemenea activități (exprimarea emoțiilor), poate fi un mijloc puternic de comunicare pentru reintegrarea pacienților/clienților cu tulburări mentale severe. Prin dans, pacientul dobândește tot mai mult control asupra musculaturii scheletice. Recunoașterea părților corpului, tiparelor de respirație ori a nivelelor de tensiune care blochează expresia emoțională furnizează psihoterapeutului indicii pentru secvența acțiunilor fizice care dezvoltă capacitatea de răspuns emoțional. Schimbarea nu apare prin simpla învățare a unei mișcări, ci apare atunci când pacientul este gata să își permită să trăiască acțiunea în corp.
În dans putem observa rigiditățile și blocajele fizice și emoționale, iar tiparele de mișcare reflectă tipare de personalitate. Atunci când apar schimbări structurale în mișcările corpului, acestea sunt concomitente cu modificări la nivelul personalității.
Pe de altă parte, ne putem prelucra problemele psihologice la nivel pur simbolic, interpretarea și analiza nefiind întotdeauna necesare pentru rezolvarea conflictelor. Prin mișcare pot fi eliberate emoții reprimate sau înspăimântătoare. Terapeutul se implică într-o relație bazată pe mișcare, care reflectă o acceptare emoțională profundă. Oglindirea sau reflectarea sunt unelte extrem de eficiente în comunicarea empatiei.
Dans-terapia se desfășoară de regulă în grup, iar acțiunea ritmică a grupului facilitează și sprijină expresia gândurilor și sentimentelor. Chiar și pacienții foarte retrași pot fi mobilizați prin contagiunea ritmului. Ritmul organizează exprimarea gândurilor și sentimentelor în dans, ajutând de asemenea la modificarea comportamentelor extreme, cum sunt hiper- sau hipoactivitatea, precum și tendința de folosire a gesturilor și manierismelor verbale. Ședințele de psihoterapie prin dans și mișcare în abordarea Chace au structura: încălzire – proces – încheiere. Încălzirea se referă la contactul inițial (oglindirea, clarificarea și extinderea repertoriului mișcării, declanșarea mișcării și dialogul prin mișcare), dezvoltarea grupului și expresia ritmică în grup. Procesul înseamnă urmărirea indiciilor non-verbale în timpul dansului, extinderea și clarificarea acțiunilor, folosirea verbalizării și imageriei, joc de rol, acțiuni simbolice și teme de grup. În încheiere sunt împărtășite sentimentele trăite în dans, urmând analiza.
Comments are closed